22:34 Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad au numit altarul acela Ed (Martor) căci, au zis ei, el este martor între noi că Domnul este Dumnezeu.
Ed. Cuvântul ebraic pentru ,,martor”. Cu toate acestea, cuvântul acesta nu se află în original, cel puţin în copiile obişnuite, deşi se spune că unele din manuscrisele de mai târziu îl conţin, dar el se află în traducerile arabă şi siriacă. Septuaginta tălmăceşte: ,,Şi Iosua a dat un nume altarului copiilor lui Ruben şi a copiilor lui Gad şi a jumătăţii din seminţia lui Manase, şi a zis: Aceasta este o mărturie în mijlocul lor că Domnul este Dumnezeul lor”. Traducătorii KJV au redat în mod cuvenit cuvântul cursiv, deoarece acesta este cuvântul vădit cerut de sens.
Din întâmplările din acest capitol pot fi învăţate unele învăţăminte importante: primul, chiar cele mai bune intenţii sunt adesea rău înţelese şi oferă pricină de bănuială, şi de aceea, atât pe cât este posibil, să se evite orice aparenţă rea; în al doilea rând, este mult mai bine să fim geloşi pe fraţii noştri cu o gelozie pioasă decât să fim nepăsători faţă de mântuirea lor, chiar dacă am greşit în temerile noastre; în al treilea rând, chiar dacă suntem acuzaţi pe nedrept, este bine să ascultăm liniştiţi la învinuire şi apoi în spiritul umilinţei să facem o apărare îngrijită. Acei care au dreptate totdeauna îşi pot îngădui să fie calmi şi politicoşi.
ELLEN WHITE COMENTEAZĂ
1-34 PP 517-520 8 PP 518
34 PP 519