22:33 Copiii lui Israel au rămas mulţumiţi; au binecuvântat pe Dumnezeu, şi n-au mai vorbit să se suie înarmaţi ca să pustiască ţara pe care o locuiau fiii lui Ruben şi fiii lui Gad.
N-am mai vorbit. În mod literal ,,n-am spus”. În 2 Samuel 21:16 se află o folosire asemănătoare a cuvântului ,,spus” în propoziţia, ,,Şi Işbi-Benot... a voit să omoare pe David”. Textul ebraic redă, ,,spus să omoare”, adică, a avut drept scop sau a intenţionat. Aşa şi aici, poporul a renunţat la intenţia de a ,,se sui”. Declaraţiile delegaţilor lor i-au convins că aceasta nu era necesar, şi drept urmare au abandonat ideea în întregime.