22:19 Dacă priviţi ca necurată ţara care este moşia voastră, treceţi în ţara care este moşia Domnului, unde este aşezată locuinţa Domnului, şi aşezaţi-vă în mijlocul nostru; dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului, şi nu vă despărţiţi de noi, zidindu-vă un altar, afară de altarul Domnului, Dumnezeului nostru!
Necurată. Adică, necurat din punct de vedere ceremonial, pentru că cortul întâlnirii nu era în ţinutul acestor seminţii. Era o părere în general foarte răspândită printre cei vechi că acele ţări în care nu există loc deosebit pentru închinarea adusă lui Dumnezeu erau nesfinţite şi necurate. Dacă cele două seminţii şi jumătate aveau astfel de părere, atunci era mult mai bine să părăsească ţara şi să locuiască cu celelalte seminţii în posesiunea Domnului. Aceasta dă pe faţă un spirit foarte generos şi lipsit de egoism, o bunăvoinţă de a face sacrificii în scopul de a păstra curăţenia şi prin urmare pacea. Cu alte cuvinte, Fineas şi însoţitorii lui au fost şi dispuşi şi doritori să acorde prioritate lucrurilor care trebuie căutate mai întâi. ,,Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Aceasta arată că seminţiile apusene n-au privit războiul ca o necesitate absolută, chiar dacă fraţii lor ar fi păcătuit, ci numai dacă ar fi dovedit împietrire.
Dar nu vă răzvrătiţi. Dumnezeu dăduse instrucţiuni şi porunci pentru călăuzirea poporului Său, şi orice îndepărtare de la acele porunci, mai ales cu privire la ridicarea de altare pentru dumnezei falşi, ar fi nimic mai puţin decât răzvrătire împotriva Dumnezeului cerurilor. Dumnezeu este acelaşi astăzi ca ieri (Evrei 13,8), având în vedere că principiile de drept nu se schimbă niciodată. Deşi pedeapsa pentru abaterea de la legile lui Dumnezeu, poate să fie diferită, fiecare încălcare îşi va primi până la urmă justa ei recompensă de răsplată.