22:17 Privim oare ca o nimica nelegiuirea lui Peor, a cărui pată n-am ridicat-o până acum de peste noi, cu toată urgia pe care a adus-o ea asupra adunării Domnului?
Nelegiuirea lui Peor. Vezi Numeri 25,1-9; Deuteronom 4,3. Originalul cuvântului tradus aici ,,nelegiuire” este aon, care adesea exprimă ideea de ,,vinovat” pentru faptă rea. Se crede că el vine din cuvântul awah, care înseamnă ,,a fi pervers”. Cuvântul englezesc ,,rău”, adică, ceea ce este făcut în afară de ordine, dă o idee asemănătoare despre rău, şi se află ca traducere a lui awah în Estera 1,16. Deci aon este ceea ce iese de pe făgaşul justiţiei şi bunei cuviinţe, care conţine şi vinovăţie şi pedeapsă.
N-am ridicat-o. În mod literal ,,necurăţată de peste noi”. La ce fel de împrejurare se referă autorul prin această afirmaţie nu se poate şti în mod hotărât, dar ruşinea, dizgraţia, mârşăvia păcatului lui Peor trebuie că a mai rămas încă, şi poate că unele semne ale neplăcerii divine au continuat să mai zăbovească în adunare. Este raportat că douăzeci şi patru de mii au murit cu acea ocazie, şi este posibil ca unii din copiii acelor uniri nesfinte erau în tabără. Fără îndoială că multe din rude au simţit încă amărăciunea pierderii celor 24.000, şi cămine ruinate şi copii orfani de tată alcătuiau dovada nenorocirii. Aceasta mai poate însemna că o anumită măsură de aluat stricat a mai rămas încă printre ei, că stricăciunea n-a fost vindecată pe deplin, şi că deşi reprimată în prezent, ea mai lucra în taină, şi era probabil pe punctul să izbucnească din nou, cu violenţă proaspătă, aşa cum se lasă a se înţelege din cuvintele capitolului 24,14.23. Păcatul îşi lasă semnele lui atât asupra individului care păcătuieşte cât şi asupra acelora care sunt influenţaţi de păcatul lui.