20:3 unde să poată fugi ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie, fără să aibă vreun gând să-l omoare; ele să vă fie un loc de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui.
Fără voie, fără să aibă de gând. În mod literal, ,,din greşeală neştiind”. Numeri 35,22-25 şi Deuteronom 19,4.5, procură ilustrarea a ceea ce se înţelege aici. Termenii aceştia sunt în general pentru fapte nepremeditate care au ca rezultat moartea unei persoane.
Criminalul cu voie, chiar dacă avea să caute ocrotire în una din aceste cetăţi, după cercetare, el trebuia să fie imediat pedepsit. Dumnezeu declarase că unii ca aceştia trebuia luaţi chiar de la altarul Lui, ca să poată fi executaţi (Exod 21,14).
Răzbunătorul sângelui. În trad. KJV ori de câte ori cuvântul acesta go’el, ,,răzbunător”, apare în forma lui de participiu, ca şi aici, împreună cu cuvântul ,,sânge”, el este tradus ,,răzbunător”, dar în toate celelalte cazuri el este tradus ,,răscumpărător”, ,,consângean”, ,,rudă apropiată”, ,,cea mai apropiată rudă”, ,,rubedenie”. Acest cuvânt se întâlneşte în texte ca Iov 19,25; Isaia 47,4; 48,17; 54,5 cu privire la Domnul. Pentru mintea evreului, o astfel de indicare a lui Dumnezeu avea să atragă atenţia la lucrarea rudei în dreptul ei de răscumpărare (vezi cele despre Numeri 35:12). În ce măsură trebuie să fie aplicată metafora la Hristos, nu este lămurit. Cetăţile de scăpare însele au fost un simbol al refugiului pus la îndemână de Hristos (PP 516).