19:49 După ce au isprăvit de împărţit ţara, după hotarele ei, copiii lui Israel au dat lui Iosua, fiul lui Nun, o moştenire în mijlocul lor.
Lui Iosua... o moştenire. Iosua a fost ultimul care şi-a primit moştenirea. În această secvenţă vedem mărinimia acestui mare conducător. El nu s-a străduit să recolteze toate beneficiile în virtutea slujbei lui, ceea ce el ar fi putut face uşor. El s-a ferit de ispita la care sunt expuşi în mod constant conducătorii şi anume, să-şi mărească propriile lor fonduri cu prea puţină consideraţie faţă de cei din poziţii mai puţin favorabile. Iosua a fost servit ultimul, deşi a fost cel mai în vârstă şi cel mai mare bărbat din Israel. El a socotit binele ţării lui mai presus de orice interese particulare ale lui. El este un mare exemplu pentru toţi acei care slujesc în locuri publice fie conducători civili, fie bisericeşti. Se observă mai departe că el n-a luat moştenirea sa fără consimţământul şi aprobarea poporului. Raportul spune că i-au dat-o copiii lui Israel. Ei iubeau pe conducătorul lor. Nu e de mirare că poporul a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua (Iosua 24:33; Judecători 2:7). Astfel de slujire neegoistă naşte iubire, care, la rândul ei, înseamnă la ascultare. Nimeni nu are, de fapt, drept la conducere până ce n-a învăţat să slujească în mod neegoist. Hristos, care nu Şi-a plăcut Lui Însuşi (Romani 15,3), este marele exemplu de slujire neegoistă.