19:47 Ţinutul fiilor lui Dan se întindea şi în afară de acestea. Fiii lui Dan s-au suit şi s-au luptat împotriva lui Leşem; au pus mâna pe el şi l-au trecut prin ascuţişul sabiei; au pus stăpânire pe el, s-au aşezat în el şi l-au numit Dan, după numele tatălui lor Dan.
Prea mic pentru ei -- În mod literal, ,,teritoriul fiilor lui Dan ieşea pentru ei”. Adică, acesta lea scăpat pentru că puternicii lor vecini, amoriţii, i-au forţat să stea în munţi, neîngăduindu-le să locuiască în vale (Judecători 1:34). Aceasta i-a dus la aşa situaţie dificilă încât ei au trebuit să-şi găsească alt teritoriu unde opoziţia nu era atât de înverşunată. În felul acesta, fiii lui Dan au refuzat să ocupe teritoriul atribuit lor de Dumnezeu, care le-ar fi dat victorie deplină asupra vrăjmaşilor lor dacă ei ar fi conlucrat cu planul Lui. În loc de aceasta, ei au ocupat un teritoriu după propria lor alegere. S-a sugerat că această atitudine din partea lui Dan explică omisiunea acestei seminţii din lista seminţiilor redată în Apocalipsa 7.
Leşem. O cetate nu departe de izvoarele râului Iordan, la poalele muntelui Liban, şi numită Laiş în cartea Judecătorilor, înainte de a fi luată de daniţi. Oraşul a fost descoperit de cinci iscoade pe care daniţii i-a trimis să iscodească ţinutul de nord. Aceste cinci iscoade au raportat la întoarcere că cetatea era liniştită şi în siguranţă, neavând de a face cu alte cetăţi, fiind la mare distanţă de Sidon. Imediat au pornit 600 de oameni înarmaţi, au luat cetatea şi i-a schimbat numele în Dan. (vezi Judecători 18).
Pentru că ocuparea Leşemului a avut loc la câtva timp după moartea lui Iosua, unii au susţinut că Iosua – cartea – n-a fost scrisă de el, ci într-o perioadă mult mai târzie. Totuşi, acest scurt raport despre luarea Leşemului a fost în mod vădit inserat mai târziu de vreo persoană, scriind sub călăuzire divină, aşa fel ca să completeze raportul posesiunilor daniţilor.