19:1 A doua parte a căzut prin sorţi lui Simeon, seminţiei fiilor lui Simeon, după familiile lor. Moştenirea lor era în mijlocul moştenirii fiilor lui Iuda.
În mijlocul moştenirii. Iosua poruncise ca partea care a rămas din ţară, după ce Iuda şi Iosif îşi primiseră moştenirea lor, să fie împărţită în şapte părţi (cap. 18,4-6). Totuşi, se poate ca ţara să nu fi fost suficientă pentru şapte părţi aşa fel ca fiecărei seminţii să i se dea o parte satisfăcătoare. Probabil că nici conturul ţării nu a fost aşa fel încât să poată fi convenabil împărţit în şapte părţi. Deoarece Iuda primise o parte atât de mare, s-a sugerat probabil ca Iuda să împartă teritoriul ei cu vreuna din seminţii. Când a fost aruncat sorţul, partea a căzut pentru Simeon. Poate că la început, israeliţii presupuseseră că ţara este destul de mare pentru a da lui Iuda o porţiune atât de mare. De fapt, dacă poporul ar fi stăpânit toată ţara la care se gândise Dumnezeu, ,,de la râul Egiptului, până la râul cel mare, râul Eufrat” (Geneza 15,18; comp. cu Deuteronom 11,24), Iuda ar fi putut păstra toată partea lui. Dar Israel devenise neglijent şi mulţumit. Acum hotarele trebuiau ajustate după credinţa lor. Tot aşa este şi cu noi – noi de asemenea am putea avea mult mai mult de la Domnul dacă am avea credinţa de a încerca lucruri mari pentru El. Aceste lucruri ,,au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor” (1 Corinteni 10,11).
În partea căzută lui Simeon se poate vedea cât de lămurit a condus Dumnezeu alegerea moştenirii. Din cauza masacrului poporului din Sihem de către Simeon şi Levi (Geneza 34), Iacob în profeţia sa pe patul de moarte, profetizase că va împărţi aceste două seminţii în Iacob şi-i va risipi în Israel (Geneza 49,7). Levi, după cum s-a văzut deja, nu urma să aibă nici o moştenire a lui, ci urma să aibă cetăţi în diferite seminţii, iar acum Simeon avea să aibă partea sa în mijlocul moştenirii lui Iuda. Simeon a fost şi mai mult izolat, aşa încât pe timpul împărţirii lui Iuda şi Israel, în domnia lui Roboam (1 Regi 12), seminţia lui Simeon, deşi a aderat la regatul celor zece seminţii, a fost separată de teritoriul acelui regat, prin regatul lui Iuda. În felul acesta ei au fost împărţiţi în Iacob. Cu privire la seminţia lui Simeon nu mai este spus nimic în Scriptură. Ea n-a dat naţiunii nici judecător, nici profet sau altă persoană ilustră. De aceea putem presupune că seminţia aceasta a ajuns să fie absorbită de aceea a lui Iuda, şi identitatea ei individuală, probabil că în mare măsură a fost pierdută (vezi cele despre Geneza 49,7).