18:6 Voi dar, să faceţi un plan al ţării împărţite în şapte părţi, şi să mi-l aduceţi aici. Voi arunca sorţul pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeului nostru.
Şapte părţi. Un raport scris al ţării împărţite în şapte părţi în conformitate cu justa apreciere a valorii ei trebuia să fie adusă înaintea lui Iosua aşa fel ca el să poată arunca sorţi pentru seminţii înaintea Domnului.
Arunca sorţul. Vezi cele despre cap. 7,14; 14,2. Diferitelor seminţii nu le era îngăduit să-şi aleagă partea lor. Ţara trebuia împărţită în mod just. Instrucţiunile au fost: ,,Celor ce sunt în număr mai mare să le dai o parte mai mare, şi celor ce sunt în număr mai mic, să le dai o arte mai mică... Dar împărţirea ţării să se facă prin sorţi (Numeri 26:54,55). Cuvintele acestea înseamnă că trebuie să fi fost părţi inegale de teritorii pentru seminţii mai mari deşi seminţii mai mici, dar poziţia fiecărei seminţii trebuia să fie stabilită prin sorţi, aşa fel că ,,orice hotărâre vine de la Domnul” (Proverbe 16,33). Nu ni se spune cum a fost adusă la îndeplinire regula aceasta în cazul lui Iuda, Efraim şi Manase, care au primit primii moştenirea lor. E posibil ca mai întâi să se fi măsurat o întindere suficientă de teritoriu pentru a dispune de trei părţi mari. Apoi, cele trei seminţii au putut arunca sorţi, mai întâi între Iuda şi Iosif pentru părţile nordică sau sudică, şi apoi între Efraim şi Manase pentru cele două secţiuni ale teritoriului nordic. O astfel de metodă ar fi îndeplinit instrucţiunile din Numeri 26.