18:3 Iosua a zis copiilor lui Israel: Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri?
Veţi lenevi...? Pentru că timp îndelungat israeliţii au dus o viaţă nomadă, le era greu să facă
o schimbare. Ei se îmbogăţiseră cu prada canaaniţilor şi trăiau în belşug. Ei păreau a fi absorbiţi mai mult de comoditatea prezentă şi de cruţare de sine decât de a obţine moştenirea lor. Ca şi constructorii Babilonului din vechime, ei erau satisfăcuţi cu starea lor prezentă de a trăi toţi la un loc. După câte se pare, ei nu aveau de gând să se răspândească peste tot şi să desfacă buna societate. Chiar de la început, planul lui Dumnezeu a fost ca omul să se răspândească pe faţa pământului mai degrabă decât a se îngrămădi într-un singur loc. De îndată ce oamenii au pierdut vederea spirituală, au dat pe faţă o tendinţă de adunare la un loc, şi de căutare a protecţiei omului mai degrabă decât de a se încrede în ocrotirea lui Dumnezeu.
În aceasta există o învăţătură pentru noi. După ce am fost convertiţi cu adevărat la Dumnezeu şi am primit documentul nostru pentru viaţa veşnică, grija noastră cea mai mare ar trebui să fie să lucrăm pentru a intra în stăpânirea acelei moşteniri veşnice. Dar prea adesea, ca şi cele şapte seminţii, noi ne mulţumim cu avantajele materiale ale acestei vieţi şi nu simţim îndemnul de a urmări bunurile noastre viitoare. Nouă ne este dat îndemnul apostolului: ,,Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică” (1 Timotei 6:12).