18:1 Toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo, şi au aşezat acolo cortul întâlnirii. Ţara era supusă înaintea lor.
Silo. Care înseamnă ,,Cetatea odihnei”. Probabil că numele acesta a fost dat aşezării din cauză că cortul întâlnirii Domnului era, cel puţin acum, la odihnă după o peregrinare de mai bine de 40 de ani. S-ar părea că ar fi putut fi ales Sihemul, o localitate din apropierea muntelui Ebal şi Garizim, care într-un anumit sens, fusese deja consacrat lui Dumnezeu. Dar evident că Silo a fost locul ales de Dumnezeu pentru a aşeza locaşul Său (Deuteronom 12:5,11,14). Existau trei motive pentru care această aşezare era potrivită: (1) era centrală, (2) era protejată şi izolată, (3) era în seminţia lui Efraim al cărei membru era Iosua. În felul acesta, el, ca şi conducător al naţiunii, putea să aibă cu uşurinţă acces la sanctuar ori de câte ori avea nevoie să consulte pe Dumnezeul lui Israel. Săpăturile au verificat afirmaţia care se află în Judecători 21:19, care dă locul aşezării ei (Silo n.tr.) ca fiind ,,la miazănoapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem”. Astăzi este cunoscut ca Silun, şi este aşezat între două dealuri joase la răsărit de drumul principal care merge de la Ierusalim la Sichem pe un loc la 9 mile nord de Betel şi 3 mile sud-vest cu Lebona. El era aşezarea cea mai centrală pentru toate seminţiile, şi chivotul a rămas aici timp de aproape 300 de ani până ce a fot luat de filisteni pe vremea lui Eli (1 Samuel 4,1-11; PP 514).
Ţara era supusă. Regiunea înconjurătoare fiind supusă şi cele trei seminţii, Iuda, Efraim şi Manase, intrând în stăpânire, nu mai era nimic care să împiedice mutarea cortului întâlnirii de la locul lui ocrotit din Ghilgal, la această aşezare centrală. Aceasta s-a făcut chiar înainte de împărţirea restului ţării între cele şapte seminţii rămase.