English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Iosua

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Iosua, 18


18:1 Toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo, şi au aşezat acolo cortul întâlnirii. Ţara era supusă înaintea lor.

Silo. Care înseamnă ,,Cetatea odihnei”. Probabil că numele acesta a fost dat aşezării din cauză că cortul întâlnirii Domnului era, cel puţin acum, la odihnă după o peregrinare de mai bine de 40 de ani. S-ar părea că ar fi putut fi ales Sihemul, o localitate din apropierea muntelui Ebal şi Garizim, care într-un anumit sens, fusese deja consacrat lui Dumnezeu. Dar evident că Silo a fost locul ales de Dumnezeu pentru a aşeza locaşul Său (Deuteronom 12:5,11,14). Existau trei motive pentru care această aşezare era potrivită: (1) era centrală, (2) era protejată şi izolată, (3) era în seminţia lui Efraim al cărei membru era Iosua. În felul acesta, el, ca şi conducător al naţiunii, putea să aibă cu uşurinţă acces la sanctuar ori de câte ori avea nevoie să consulte pe Dumnezeul lui Israel. Săpăturile au verificat afirmaţia care se află în Judecători 21:19, care dă locul aşezării ei (Silo n.tr.) ca fiind ,,la miazănoapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem”. Astăzi este cunoscut ca Silun, şi este aşezat între două dealuri joase la răsărit de drumul principal care merge de la Ierusalim la Sichem pe un loc la 9 mile nord de Betel şi 3 mile sud-vest cu Lebona. El era aşezarea cea mai centrală pentru toate seminţiile, şi chivotul a rămas aici timp de aproape 300 de ani până ce a fot luat de filisteni pe vremea lui Eli (1 Samuel 4,1-11; PP 514).

Ţara era supusă. Regiunea înconjurătoare fiind supusă şi cele trei seminţii, Iuda, Efraim şi Manase, intrând în stăpânire, nu mai era nimic care să împiedice mutarea cortului întâlnirii de la locul lui ocrotit din Ghilgal, la această aşezare centrală. Aceasta s-a făcut chiar înainte de împărţirea restului ţării între cele şapte seminţii rămase.



18:2 Mai rămâneau şapte seminţii ale copiilor lui Israel, care nu-şi primiseră încă partea de moştenire.

Verset ce nu a fost comentat.

18:3 Iosua a zis copiilor lui Israel: Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri?

Veţi lenevi...? Pentru că timp îndelungat israeliţii au dus o viaţă nomadă, le era greu să facă

o schimbare. Ei se îmbogăţiseră cu prada canaaniţilor şi trăiau în belşug. Ei păreau a fi absorbiţi mai mult de comoditatea prezentă şi de cruţare de sine decât de a obţine moştenirea lor. Ca şi constructorii Babilonului din vechime, ei erau satisfăcuţi cu starea lor prezentă de a trăi toţi la un loc. După câte se pare, ei nu aveau de gând să se răspândească peste tot şi să desfacă buna societate. Chiar de la început, planul lui Dumnezeu a fost ca omul să se răspândească pe faţa pământului mai degrabă decât a se îngrămădi într-un singur loc. De îndată ce oamenii au pierdut vederea spirituală, au dat pe faţă o tendinţă de adunare la un loc, şi de căutare a protecţiei omului mai degrabă decât de a se încrede în ocrotirea lui Dumnezeu.

În aceasta există o învăţătură pentru noi. După ce am fost convertiţi cu adevărat la Dumnezeu şi am primit documentul nostru pentru viaţa veşnică, grija noastră cea mai mare ar trebui să fie să lucrăm pentru a intra în stăpânirea acelei moşteniri veşnice. Dar prea adesea, ca şi cele şapte seminţii, noi ne mulţumim cu avantajele materiale ale acestei vieţi şi nu simţim îndemnul de a urmări bunurile noastre viitoare. Nouă ne este dat îndemnul apostolului: ,,Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică” (1 Timotei 6:12).



18:4 Alegeţi trei bărbaţi de fiecare seminţie, şi-i voi porni. Să se scoale, să străbată ţara, să facă un plan în vederea împărţelii, şi să se întoarcă la mine.

Trei bărbaţi. Nu este sigur dacă aceasta înseamnă 3 bărbaţi din fiecare dintre cele 12 seminţii sau 3 bărbaţi dintre cele 7 seminţii care au rămas; probabil că ultimele, deoarece interesate erau cele 7 seminţii. Celelalte îşi trimiseră deja moştenirea lor. Aceasta ar face în total 21.

Să facă un plan. În mod literal, ,,să o scrie”. După cât se pare, bărbaţii trebuiau s-o descrie, numind cetăţile, dimensiunea cetăţilor, valoarea diferitelor regiuni pentru agricultură, cultivarea legumelor, creşterea vitelor, etc., aşa fel încât să se poată fixa cum trebuie valoarea impozitului acestor proprietăţi. Având aceste date delegaţia trebuie să împartă după aceea teritoriul întreg în şapte părţi. Ideile acestea sunt în armonie cu raportul lui Iosif Flavius asupra cazului (Antiquities

v.1. 21). Cu privire la sarcina lui Iosua el spune: ,,El le-a mai dat o însărcinare de a întocmi limita acelei părţi de ţară care era cea mai rodnică, şi aceea care nu era bună.” Şi mai departe, ,,Iosua a socotit că pentru seminţii ţara trebuie să fie împărţită prin evaluarea bunurilor ei, mai degrabă decât mărimea dimensiunilor ei, întâmplându-se adesea că un acru a unor sorţi a fost echivalent cu o mie de alţi acri.



18:5 S-o împartă în şapte părţi; Iuda să rămână în hotarele lui la miazăzi, şi casa lui Iosif să rămână în hotarele ei la miază noapte.

Verset ce nu a fost comentat.

18:6 Voi dar, să faceţi un plan al ţării împărţite în şapte părţi, şi să mi-l aduceţi aici. Voi arunca sorţul pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeului nostru.

Şapte părţi. Un raport scris al ţării împărţite în şapte părţi în conformitate cu justa apreciere a valorii ei trebuia să fie adusă înaintea lui Iosua aşa fel ca el să poată arunca sorţi pentru seminţii înaintea Domnului.

Arunca sorţul. Vezi cele despre cap. 7,14; 14,2. Diferitelor seminţii nu le era îngăduit să-şi aleagă partea lor. Ţara trebuia împărţită în mod just. Instrucţiunile au fost: ,,Celor ce sunt în număr mai mare să le dai o parte mai mare, şi celor ce sunt în număr mai mic, să le dai o arte mai mică... Dar împărţirea ţării să se facă prin sorţi (Numeri 26:54,55). Cuvintele acestea înseamnă că trebuie să fi fost părţi inegale de teritorii pentru seminţii mai mari deşi seminţii mai mici, dar poziţia fiecărei seminţii trebuia să fie stabilită prin sorţi, aşa fel că ,,orice hotărâre vine de la Domnul” (Proverbe 16,33). Nu ni se spune cum a fost adusă la îndeplinire regula aceasta în cazul lui Iuda, Efraim şi Manase, care au primit primii moştenirea lor. E posibil ca mai întâi să se fi măsurat o întindere suficientă de teritoriu pentru a dispune de trei părţi mari. Apoi, cele trei seminţii au putut arunca sorţi, mai întâi între Iuda şi Iosif pentru părţile nordică sau sudică, şi apoi între Efraim şi Manase pentru cele două secţiuni ale teritoriului nordic. O astfel de metodă ar fi îndeplinit instrucţiunile din Numeri 26.



18:7 Dar Leviţii să n-aibă parte în mijlocul vostru, căci moştenirea lor este preoţia Domnului; şi Gad, Ruben şi jumătate din seminţia lui Manase, şi-au primit moştenirea, pe care le-a dat-o Moise, robul Domnului, de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit.

Verset ce nu a fost comentat.

18:8 Când s-au sculat bărbaţii şi au pornit să facă planul ţării, Iosua le-a dat porunca aceasta: Duceţi-vă, străbateţi ţara, faceţi-mi un plan, şi întoarceţi-vă la mine; apoi eu voi arunca pentru voi sorţul înaintea Domnului, la Silo.

Verset ce nu a fost comentat.

18:9 Bărbaţii aceştia au plecat, au străbătut ţara, şi au făcut planul după cetăţi, într-o carte, împărţind-o în şapte părţi, şi s-au întors la Iosua în tabără la Silo.

Într-o carte. În afară de caracterizarea scrisă a trăsăturilor caracteristice ale ţării probabil că bărbaţii au întocmit şi schiţe sau hărţi ale teritoriului. Afirmaţia înseamnă că a fost făcută şi raportată o expunere geografică sumară a cetăţilor. Probabil că acesta este cel mai vechi caz de prezentare sumară a pământului într-o dare de seamă. Se poate ca meşteşugul să fi fost învăţat de la egipteni care erau buni ingineri în stabilirea graniţelor.



18:10 Iosua a aruncat înaintea Domnului sorţi pentru ei la Silo, şi a împărţit ţara între copiii lui Israel, dând fiecăruia partea lui.

A împărţi ţara. În conformitate cu v. 9 ţara a fost marcată de cetăţi în şapte părţi. Apoi Iosua a aruncat sorţi pentru cele şapte părţi spre a se decide care parte revine fiecărei seminţii. După aceasta el a împărţit ţara după mărimea fiecărei seminţii căreia vreo grupă de cetăţi speciale îi căzuseră prin sorţi. Unei seminţii mai mici avea să i se micşoreze lotul, iar unei seminţii mai mari avea să i se mărească lotul prin pământ luat de la seminţia cu populaţie mai mică. Aceasta avea să fie în conformitate cu legea împărţirii dată de Dumnezeu prin Moise (Numeri 33,54).



18:11 Sorţul a căzut pe seminţia fiilor lui Beniamin, după familiile lor, şi partea care le-a căzut prin sorţi îşi avea hotarele între fiii lui Iuda şi fiii lui Iosif.

Fiilor lui Beniamin. Este evident că providenţa lui Dumnezeu a hotărât aşa ca fii lui Beniamin să primească primul lot din aceste şapte, după seminţia lui Iosif. Iosif şi Beniamin erau fraţi, singurii fii ai Rahelei; soţia iubită a lui Iacob. Mai târziu, Beniamin a dat lui Israel pe primul rege, pe Saul. Cetatea de seamă a Ierusalimului a căzut în teritoriul ei. Se pare că pentru un timp cetatea a fost posesiunea unită a lui Iuda şi Beniamin, în conformitate cu Judecători 1,8.21 şi 1 Cronici 8,28.32. Mai târziu, Ierusalimul a devenit cetatea regală a regilor casei lui Iuda.



18:12 Înspre miază-noapte, hotarul lor pornea de la Iordan. Suia pe la miază noapte de Ierihon, se ridica în munte spre apus, şi ieşea în pustia Bet-Aven.

Hotarul lor. Având în vedere că moştenirea lui Beniamin se afla între hotarul 267 de nord al lui Iuda şi hotarul de sud al lui Efraim, cetăţile amintite pe aceste hotare au fost deja comentate în capitolele 15 şi 16.



18:13 De acolo trecea prin Luz, la miazăzi de Luz, adică Betel, şi se pogora la Atarot-Adar, peste muntele care este la miază-zi de Bet-Horonul de jos.

Verset ce nu a fost comentat.

18:14 Înspre apus, hotarul mergea şi se întorcea pe la miazăzi de muntele care este în faţa Bet-Horonului; mergea spre miazăzi, şi ieşea la Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, cetatea fiilor lui Iuda. Aceasta era partea de apus.

Pe la miazăzi. (engl. ,,corner of the sea”). În mod literal ,,partea mării”, adică hotarul se continua pe partea apuseană. În ebraică cuvântul pentru ,,mare” este adesea folosit pentru ,,apus”, având în vedere faptul că marea Mediterană se afla la apus (vezi Exod 27,12; 38,12). Cu această interpretare literală este de acord atât Septuaginta cât şi trad.Siriacă.

Chiriat-Baal. Israeliţii i-au schimbat numele în Chiriat-Iearim, ,,cetatea pădurilor”, pentru a înlătura amintirea lui Baal (vezi Iosua 15,9; Numeri 32,38). Hotarul de apus se întindea până la această cetate de pe hotarul lui Iuda. De aici el se întorcea spre răsărit şi atingea hotarul de nord al lui Iuda, aşa cum este descris în cap. 15:5-9. Undeva, de-a lungul hotarelor lui Beniamin se afla locul sacru unde a fost înmormântată Rahela (Geneza 35,16-19), dar poziţia exactă a mormântului ei este necunoscută (Notă adiţională la 1 Samuel 1).



18:15 Partea de miazăzi începea de la capătul Chiriat-Iearimului. Hotarul mergea spre apus până la izvorul apelor Neftoahului.

Verset ce nu a fost comentat.

18:16 Se pogora pe la capătul muntelui care este în faţa văii Ben-Hinom, în valea Refaimiţilor, la miazănoapte. Se pogora prin valea Hinom, pe partea de miazăzi a Iebusiţilor, până la En-Roguel.

Verset ce nu a fost comentat.

18:17 Se îndrepta spre miază noapte la En-Şemeş, apoi la Ghelilot, care este în faţa suişului Adumim, şi se pogora pe la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben.

Ghelilat. Care înseamnă ,,cercuri”. Evident aceeaşi cetate ca Ghilgal din cap. 15,7.



18:18 Trecea pe partea de miazănoapte în faţa Arabei, se pogora pe la Araba,

Verset ce nu a fost comentat.

18:19 mergea înainte pe partea de miazănoapte de Bet-Hogla, şi ieşea la sânul de miazănoapte al mării Sărate, spre îmbucătura Iordanului la miazăzi. Acesta era hotarul de miazăzi.

Verset ce nu a fost comentat.

18:20 Înspre răsărit hotarul îl făcea Iordanul. Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Beniamin, după familiile lor, cu hotarele ei de jur împrejur.

Verset ce nu a fost comentat.

18:21 Cetăţile seminţiei fiilor lui Beniamin, după familiile lor, erau: Ierihonul, Bet-Hogla, Emec-Cheţiţ,

Cetăţile seminţiei. Acestea erau împărţite în două grupe, prima cuprinzând 12 cetăţi în partea estică, iar a doua, 14 în partea vestică. Unele din ele au fost deja remarcate în descrierea hotarelor lor.

Ierihon. Adică, locul Ierihonului. Sub blestemul din cap. 6,26, cetatea nu mai trebuia reclădită (vezi 6,26).

Emec-Cheţiţ (engl. ,,Valley of Keziz”). Deoarece scriitorul dă o listă de cetăţi se pare mai probabil că această expresie ar trebui redată ca nume propriu, ,,Emec-Cheţiţ”. Există un Wadi el-Cheţiţ la răsărit de Ierusalim, dar amplasamentul cetăţii este necunoscut.



18:22 Bet-Araba, Ţemaraim, Betel,

Bet-Araba. Vezi cele despre cap. 15,6.

Ţemaraim. Cetatea aceasta a fost identificată cu ruinele numite Rasez-Zeimara, la nord-est de Wadi el-Cheţiţ, aproape de drumul de la Ierusalim spre Ierihon. Ţemaraimiţii sunt amintiţi în Geneza 10,18 ca un trib canaanit.

Betel. Vezi cele despre Geneza 28,19. Cetatea a trecut în mâinile lui Efraim când seminţia lui Beniamin a fost aproape exterminată (Judecători 20). La împărţirea regatului, sub Ieroboam, deşi seminţia lui Beniamin s-a unit cu Iuda, Betelul a fost privit ca parte a regatului nordic al lui Israel la hotarul sudic al lui Ieroboam. Aici a fost locul unde Ieroboam a ridicat unul din viţeii de aur (1 Regi 12,29-33).



18:23 Avim, Para, Ofra,

Avim. Deoarece în enumerare Avim urmează de îndată după Betel, şi Ai, care era aproape de Betel nu este amintit, s-a presupus că Avim este identic cu Ai (vezi cele despre cap. 7,2). Alţii îl identifică cu Chirbet-Haiyan la sud de Ai.

Para. Poate că Chirbet el-Farah pe Wadi Farah la vest de Ierihon cam jumătate de drum spre Ierusalim.

Ofra. Poate că aceeaşi Ofra din 1 Samuel 13,17 şi Efraim din 2 Cronici 13,19 (Efraim, Ioan 11,54), şi identificat acum cu et-Taiyibeh. Nu trebuie confundată cu Ofra din Judecători 6:11, care probabil că era în Manase.



18:24 Chefar-Amonai, Ofni şi Gheba; douăsprezece cetăţi, şi satele lor.

Chefar-Amonai şi Ofni. Ambele cetăţi amintite numai aici, şi ambele necunoscute.

Gheba. Care înseamnă ,,deal”. Nu aceeaşi ca Ghibea lui Saul. Gheba şi Ghibea fără îndoială că nu erau departe una de alta, deoarece amândouă erau aproape de Rama (Ezra 2,26; Neemia 7,30, Isaia 10,29).

18:25 Gabaon, Rama, Beerot,

Gabaon. Care înseamnă ,,un deal”, şi aflându-se cam la 5 mile nord-vest de Ierusalim pe drumul spre Iope. Ea era cetatea de seamă a gheviţilor, a căror locuitori au făcut în mod viclean un legământ cu Iosua şi Israel, cum este raportat în cap. 9. El este modernul el-Jib.

Rama, care înseamnă ,,înălţime”. Rama a fost ceea ce a devenit mai târziu hotarul între Iuda şi Israel conform cu 1 Regi 15,17.21.22, la o mică distanţă de Betel. Dacă aceasta trebuie să fie identificat cu Rama lui Samuel nu este sigur (vezi nota adiţională la 1 Samuel 1).

Beerot. O formă de plural care înseamnă ,,izvoare”. El era aşezat cam la 9 mile nord de Ierusalim. Oraşul modern el-Bireh se crede a fi pe locul lui.



18:26 Miţpe, Chefira, Moţa

Miţpe. Înseamnă ,,cetate de veghe”. Arheologii moderni sunt împărţiţi în ceea ce priveşte locul Miţpei (Miţpa) lui Beniamin. Albright urmează pe Robinson, care cu o generaţie în urmă a fixat locul Miţpei la Nebi-Samwil, o ridicătură înaltă cam de 1/2 milă, dominând Ierusalimul şi 4 mile sudvest de Tell en-Naşbeh. Pe de altă parte, William F. Bacle şi asociaţii lui susţin că Miţpe este Tell en-Naşbeh, pe care l-au excavat ei. Tell en-Naşbeh este la 8 mile nord de Ierusalim pe şoseaua principală spre Samaria şi Galileea. El este la nord de Rama şi Ghibea, şi la sud de Beerot.

Chefira. Ca şi Beerot, una dintre cele patru cetăţi care depindeau de Gabaon (cap. 9,17), situată în apropiere de Gabaon la nord-vest de Ierusalim.



18:27 Rechem, Iirpeel, Tareala,

Rechem, Iirpeel, Tareala. Poziţia nici uneia dintre acestea, inclusiv Moţa (v. 26), nu este cunoscută. Ele sunt amintite numai aici.



18:28 Ţela, Elef, Iebus, adică Ierusalimul, Ghibeat şi Chiriat; patrusprezece cetăţi, şi satele lor. Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Beniamin, după familiile lor.

Ţela. Amintită în 2 Samuel 21,14 ca fiind locul unde se află mormântul lui Chiş, unde au fost înmormântate rămăşiţele pământeşti ale lui Saul şi Ionatan (vezi Nota Adiţională la 1 Samuel 1).

Elef. Localitate necunoscută.

Iebus. Ierusalim. Vezi cele despre v. 11.

Ghibeat. Probabil că aceasta este Ghibea lui Saul (1 Samuel 10,26; 2 Samuel 21,6), primul centru politic al regatului lui Israel. Ea a fost identificată ca aşezarea cunoscută astăzi ca Tell el-Ful, ,,dealul fasolei”, şi este aşezată la 4 mile nord de Ierusalim pe drumul principal care duce spre Samaria. Pe vremea lui Saul, iebusiţii mai deţineau Ierusalimul. Ghibea fiind sediul central al lui Saul, a slujit ca post de veghe militar asupra Ierusalimului. Aici aproape de Ghibea a atacat Ionatan pe filisteni (1 Samuel 14). Două companii de săpături executate în acest loc au aruncat lumină bogată asupra istoriei biblice despre vechea capitală a lui Saul.

Chiriat. Să nu se confunde cu Chiriat Iearim din v. 14 şi cap. 15,60, care aparţinea lui Iuda. Amplasamentul Chiriatului este nesigur, dar s-a sugerat că ar putea fi Cherteh, la apus de Ierusalim.

Moştenirea. Când se compară cu moştenirea altor seminţii, aceea a lui Beniamin a fost una din cele mai mici, în privinţa extinderii. Totuşi, după Iosif Flavius, pământul ei a fost cel mai bogat. Teritoriul ocupa o poziţie strategică însemnată, iar numele multora din cetăţile lui indică prin sensul lor că ele erau situate pe înălţimi, şi deci uşor de apărat. Fără îndoială că datorită puterii ei defensive, seminţia lui Beniamin a fost odată în stare să reziste cu succes la oştile unite ale lui Israel până ce Israel a recurs la strategie (Judecători 20).

ELLEN G.WHITE COMENTEAZĂ

1-10 PP 514

7 PP 517


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: