14:6 Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua, la Ghilgal; şi Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: Ştii ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, la Cades-Barnea.
La Ghilgal. Unde mai era încă aşezată tabăra lui Israel şi cortul întrunirii, pentru că Iosua nu mutase tabăra lui de aici. Lucrarea de împărţire a ţării a început la Ghilgal. Ea a fost completată mai târziu la Şilo (cap. 18). Trebuie să fi fost nevoie de timp considerabil pentru a face toate măsurătorile geografice şi observaţiile necesare pentru împărţirea potrivită şi echitabilă a ţării.
Caleb. Cât priveşte naşterea şi originea după tată a lui Caleb, apare o chestiune interesantă. Despre el se vorbeşte întotdeauna ca despre fiul lui Iefune, şi astfel nu trebuie să fie confundat cu alţi Calebi la care se referă 1 Cronici 2. Otniel, fratele lui mai mic, este numit fiul lui Chenaz (Judecători 1,13), iar aici Caleb este numit Chenezitul. Este posibil ca Otniel să fi fost fiul tatălui vitreg al lui Caleb. Sau, mai probabil, Chenaz şi Caleb să fi fost fraţi; pentru că textul ebraic poate fi înţeles în felul acesta. Aceasta ar face ca Otniel să fie mai degrabă un nepot decât frate al lui Caleb. Linia genealogică a lui Iefune nu poate fi urmărită înapoi, dar unii l-au considerat pe Caleb un descendent al lui Chenaz, strănepotul lui Esau (Geneza 36,11), iar Caleb era un prozelit, unul din mulţimea amestecată care se unise cu Israel ca unii dintre cheniţi, rudele lui Moise (Judecători 1,16; Geneza 15,19; vezi şi despre 1 Samuel 15,2).
Deoarece Caleb a fost credincios şi devotat, pentru că el ,,a urmat în totul calea Domnului” (Numeri 32,12), i-a determinat pe unii să considere că acesta a fost motivul pentru care el a fost ales să reprezinte seminţia lui Iuda şi i s-a dat o parte ,,în mijlocul fiilor lui Iuda” (Iosua 15,13)
A spus Domnul. Nu există o declaraţie directă raportată în Scriptură despre Caleb şi urmaşii lui că trebuiau să primească Hebronul şi împrejurimile lui. Totuşi Dumnezeu a făcut făgăduinţa ,,îl voi face să intre în ţara în care s-a dus (Numeri 14,24); şi iarăşi ,, ţara în care a mers, o voi da lui” (Deuteronom 1,35). Următoarele împrejurări au fost sugerate ca formând, probabil, fondul acestei făgăduinţe. Este foarte probabil că, spre a evita descoperirea, cele 12 iscoade n-au mers toate împreună în grup. Poate că ei au mers câte doi. În cazul acesta, probabil, Caleb şi tovarăşul său au iscodit ţara lui Anachim din jurul Hebronului, dar tovarăşul lui îngrozit de dimensiunea locuitorilor şi tăria fortificaţiilor lor n-a fost de părere că Israel avea să fie în stare să ia cetatea. Aceasta ar face ca expresia: ,,ţara în care s-a dus” (Numeri 14,24) şi ,,ţara în care a mers” (Deuteronom 1,36) să se refere în mod special la Hebron. Caleb şi Iosua hotărât că aveau să înţeleagă la ce se referea Dumnezeu chiar dacă Hebronul n-a fost amintit în mod special pe nume.