13:21 toate cetăţile câmpiei, şi toată împărăţia lui Sihon, împăratul Amoriţilor, care domnea la Hesbon: Moise îl bătuse, pe el şi pe domnitorii Madianului, pe Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, domnitori care se trăgeau din Sihon, şi care locuiau în ţară.
Şi pe domnitori. Prepoziţia ,,cu” nu este în original. Textul ebraic nu spune că Moise i-a bătut în acelaşi timp, când a bătut pe Sihon, ci numai că ei au fost bătuţi întocmai ca şi Sihon.
Domnitorii care se trăgeau din Sihon. Numiţi şi prinţi chiar în acelaşi verset. În Numeri 31,8 sunt numiţi ,,împăraţi”. Totuşi în scrisorile sacre ,,un împărat” poate să nu fie mai mult decât un conducător de trib. Poate el însuşi supus al unui conducător mai puternic. În acest verset, ei sunt numiţi ,,domnitori” sau ,,prinţi de Sihon”, pentru că erau supuşi şi tributari faţă de Sihon şi îl ajutau în război. Probabil că atunci când Sihon a nimicit pe Moabiţi, care locuiau prin părţile acestea, el a găsit pe unii din Medianiţi nomazi trăind pe aici, i-a supus şi i-a obligat să plătească tribut. Din motivul acesta poate că sunt numiţi aici ,,domnitori de Sihon”. Cucerirea madianiţilor de către Israel este raportată în Numeri 31. Poruncile au fost date să ,,răzbune pe copii lui Israel, împotriva madianiţilor” (Numeri 31,2), pentru că madianiţii au dus în ispită pe Israel spre idolatrie şi imoralitate. Aceste verset ne procură un motiv în plus pentru ostilităţile dintre ei şi Israel. Ei făceau parte din stăpânirea lui Sihon. Pentru ca să fie completată supunerea teritoriului lui Sihon, era necesar să îndepărteze pe domnitorii sau prinţii lui Sihon. Legătura dintre madianiţi şi moabiţi, se vede încă în istoria israelită timpurie (vezi Numeri 22,4). Legătura aceasta dintre Madian şi Moab, care în Numeri 31 este numai presupusă dar nu este explicată, este lămurită prin remarca incidentală de aici. Aceasta este un alt exemplu de acord istoric între cartea lui Iosua şi Pentateuh.