13:14 Seminţia lui Levi a fost singura căreia Moise nu i-a dat parte de moştenire; jertfele mistuite de foc înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel, aceasta a fost moştenirea lui, cum îi spusese El.
Levi. Declaraţia că Levi nu trebuia să primească nici o moştenire între seminţii, este dată aici la sfârşitul raportului cu privire la cele două seminţii şi jumătate, şi este repetată în versetul 33 şi din nou în capitolul 14,3.4. Dumnezeu nu le-a dat moştenire pentru că în locul unei părţi de pământ, zecimea întregii ţări avea să fie a lor (Numeri 18,20-24). Ei mai aveau să primească şi din daruri (Numeri 18; Deuteronom 18,1.2). Ei aveau un drept indiscutabil asupra zecimii şi darurilor atribuite după cum fraţii lor aveau asupra pământului. Preoţii şi leviţii nu puteau să îndeplinească deodată îndatoririle preoţiei, să înveţe poporul, să aducă la îndeplinire alte sarcini spirituale dacă aveau să fie împovăraţi cu pământul, vitele, treburile şi ducerea războiului. După cum n-a fost planul lui Dumnezeu ca leviţii să aibă partea lor de zecime şi în acelaşi timp să continue să cultive pământul sau să se ocupe cu întreprinderi comerciale, tot aşa şi astăzi Dumnezeu cere de la cei consacraţi slujirii, să depună toate puterile lor pentru înaintarea Împărăţiei cerurilor.
Jertfele. Ebraicul 'ishsheh, tradus totdeauna prin ,,jertfe mistuite în foc”. Deşi în Levitic 24,7-9, despre pâinea punerii înainte se vorbeşte ca despre darul de mâncare mistuit de foc, totuşi aceasta trebuie mâncată de preoţi. Deci cuvântul nu este necesar să însemne că jertfele denumite în felul acesta trebuia să fie întotdeauna mistuite de foc.