12:1 Iată împăraţii pe care i-au bătut copiii lui Israel, şi a căror ţară au luat-o în stăpânire de cealaltă parte a Iordanului, spre răsăritul soarelui, de la pârâul Arnon până la muntele Hermonului, cu toată câmpia de la răsărit:
Verset ce nu a fost comentat.
12:2 Pe Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon. Stăpânirea lui se întindea de la Aroer, care este pe malul pârâului Arnon, şi, de la mijlocul pârâului, peste jumătate din Galaad, până la pârâul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon;
Verset ce nu a fost comentat.
12:3 de la câmpie până la marea Chineret la răsărit, şi până la marea câmpiei, care este marea Sărată, la răsărit, spre Bet-Ieşimot; şi de la miazăzi, sub poalele muntelui Pisga.
Verset ce nu a fost comentat.
12:4 Pe Og, împăratul Basanului, singura rămăşiţă a Refaimiţilor, care locuiau la Aştarot şi la Edrei.
Verset ce nu a fost comentat.
12:5 Stăpânirea lui se întindea peste muntele Hermonului, peste Salca, peste tot Basanul, până la hotarul Gheşuriţilor şi Maacatiţilor, şi peste jumătate din Galaad, hotarul lui Sihon, împăratul Hesbonului.
Salca. Og stăpânea la nord până la muntele Hermon, iar la est până la Salca, aflată în munţi la răsăritul îndepărtat al împărăţiei sale
Ghesuriţilor. Un trib arameic locuind la hotarul de vest a lui Og, la răsărit de Marea Galileii. Ei n-au fost izgoniţi de israeliţi (cap. 13,13) şi au continuat independenţa lor până pe vremea lui David.
Maacatiţilor. Un trib locuind imediat la nord de gheşuriţi, înspre est de lacul Hule şi dominând mlaştinile acestuia. Cetatea lor principală era Abel-Beth- Maaca identificată cu movila Tell-Abil. Cetatea era însemnată pe vremea lui David (vezi 2 Samuel 20,14-22). Israel n-a izgonit pe Maacatiţi, care au continuat să locuiască acolo (Iosua 13,13). Împărăţia lui Og se întindea de la muntele Hermon din nord până la pârâul Iaboc în sud, şi de la Salca din extremul răsărit până la gheşuriţi şi maacatiţi în apus, dar nu cuprindea nici o parte din Araba.
12:6 Moise, robul Domnului, şi copiii lui Israel, i-au bătut; şi Moise, robul Domnului, le-a dat ţara lor în stăpânirea Rubeniţilor, Gadiţilor, şi la jumătate din seminţia lui Manase.
Verset ce nu a fost comentat.
12:7 Iată împăraţii pe care i-au bătut Iosua şi copiii lui Israel dincoace de Iordan, la apus, de la Baal-Gad în valea Libanului până la muntele cel pleşuv, care se înalţă spre Seir. Iosua a dat ţara lor în stăpânire seminţiilor lui Israel, fiecăreia i-a dat partea ei,
Iată împăraţii. Aici începe enumerarea împăraţilor ţării de la vest de Iordan pe care i-a bătut Iosua. Amănuntele nimicirii lor au fost raportate în capitolele precedente.
12:8 în munte, în vale, în câmpie, pe costişe, în pustie, şi în partea de miazăzi ţara Hetiţilor, Amoriţilor, Canaaniţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor.
În munte. Versetul acesta, în contrast vădit, descrie caracteristicile generale ale ţării Palestinei ci bogata ei varietate de pământ. Aceasta era ţara în care ,,curge lapte şi miere” pe care Dumnezeu o atribuie lui Israel. Astăzi, dimpotrivă, cu excepţia unde este irigată, ţara este una din cele mai sărace regiuni.
Hitiţi. Aceştia erau descendenţii lui Canaan, nerespectuosul fiu al lui Ham (Geneza 9,25; vezi despre cap. 10,15). Deuteronom 7,1 enumeră şapte neamuri care trebuiau să fie izgonite. Acest verset aminteşte numai şase, ghirgasiţii fiind omişi. S-a sugerat că ghirgasiţii, fie că pe acea vreme au fost uniţi cu unele dintre celelalte neamuri fie că, după tradiţia iudeilor, ei s-au retras spre Africa, la apropierea lui Israel sub Iosua, lăsând ca ţara lor să fie luată în stăpânire de Israel. Ghirgasiţii au locuit în regiunea de la nord de Lacul Ghenezaret, sau Galileea, şi se presupune că au migrat la apropierea israeliţilor.
12:9 Împăratul Ierihonului, unul; împăratul din Ai, lângă Betel, unul;
Împăratul Ierihonului. Aici şi în versetele care urmează, împăraţii învinşi sunt enumeraţi în general în ordinea în care au fost cuceriţi. Ei sunt 31, care împreună cu cei 2 de la răsărit de Iordan, fac o listă de 33. O mare parte din aceşti împăraţi au fost deja amintiţi în capitolele anterioare. Cele mai de seamă dintre noile nume sunt Gheder, Horma, Arad şi Adulam, toţi aparţinând ligii sudice.
12:10 împăratul Ierusalimului, unul; împăratul Hebronului, unul;
Verset ce nu a fost comentat.
12:11 împăratul Iarmutului, unul; împăratul din Lachis, unul;
Verset ce nu a fost comentat.
12:12 împăratul Eglonului, unul; împăratul Ghezerului, unul;
Verset ce nu a fost comentat.
12:13 împăratul Debirului unul; împăratul Ghederului, unul;
Gheder. Probabil acelaşi cu Ghedor (1 Cronici 4,39), modernul Chirbet-Yedin din munţii Hebronului.
12:14 împăratul din Horma, unul; împăratul Aradului, unul;
Harma. Numele care înseamnă ,,închinat nimicirii” i-a fost dat cetăţii după ce suferise această soartă. Numele ei de mai înainte a fost Ţefat (Judecători 1,17). Locul ei de aşezare nu este cunoscut, dar se crede că n-a fost departe de Beer-Şeba. Despre Horma citim în vremea lui Moise (Numeri 14,45; Deuteronom 1,44). Acesta a fost locul până la care au fost alungaţi israeliţii de către amaleciţi şi canaaniţi, când după răzvrătirea de la Ladeş în urma raportului iscoadelor israeliţii au insistat cu încăpăţânare în a ataca pe locuitori în ciuda avertismentului evident al lui Moise (Numeri 14,40-45)
Arad. Cetatea aceasta este amintită ca nimicită de Moise drept pedeapsă pentru un atac neprovocat asupra lui Israel când ei s-au apropiat de aceea vecinătate (Numeri 21,1-3 ). Locul este uşor de identificat. Pe un podiş la 17 mile sud de Hebron şi 20 mile est de Beer-Şeba este o colină cu rămăşiţele unui rezervor de apă şi a unei vechi olării pe ea, care încă mai poartă numele de Tell-'Arâd. Probabil că aceasta reprezintă locul de aşezare a cetăţii nimicită atunci
12:15 împăratul Libnei, unul; împăratul Adulamului, unul;
Adulam. O cetate la sud-vest de Ierusalim, la jumătatea drumului dintre aceasta şi Lachiş, cunoscută acum ca Khirbet esh-Sheikh Madhkur. Ea este cel mai bine cunoscută pentru peştera ei în care David a găsit refugiu de Saul (1 Samuel 22,1).
12:16 împăratul din Macheda, unul; împăratul Betelului, unul;
Betel. Fără îndoială că Betelul a fost luat în timpul, deşi amănuntele cuceririi nu sunt date.
12:17 împăratul Tapuahului, unul; împăratul Heferului, unul;
Tapuah. Identificat cu Sheikh Abu Zarad, la 7 7/8 mile (12,6 km) la sud, sud-vest de Sihem. Laşronul poate fi o cetate neidentificată sau poate fi Câmpia Saronului. Se crede în general că Afec este Antipatrida din Noul Testament (Fapte 23,31), la 29 mile (46,6 km) de Ierusalim, pe drumul spre Cezareea.
12:18 împăratul Afecului, unul; împăratul Laşaronului, unul;
Verset ce nu a fost comentat.
12:19 împăratul Madonului, unul; împăratul Haţorului, unul;
Verset ce nu a fost comentat.
12:20 împăratul Şimron-Meronului, unul; împăratul Acşafului, unul;
Verset ce nu a fost comentat.
12:21 împăratul Taanacului, unul; împăratul din Meghido, unul;
Taanac. Sunt enumerate mai multe cetăţi unite cu liga de nord, neamintite mai înainte. Printre ele sunt două adesea numite împreună: Taanac şi Meghido. Meghido este în marea câmpie a lui Israel în timp ce Taanac este numai la mică distanţă spre sud-est, pe hotarul câmpiei. Aşezarea Meghido este numită acum Tell el-Mutesellim. Aşezarea lui strategică i-a dat importanţă istorică. Taanac este numit acum Tell Ta`annak.
12:22 împăratul din Chedeş, unul; împăratul Iocneamului, la Carmel, unul;
Chedeş. Mai este numit şi ,,Chedeşul, în Galileea” (Iosua 20,7). Se crede că acesta a fost un centru deluros, fortificat al canaaniţilor, la nord-vest de lacul Hule. Acesta a fost domiciliul lui Barac, generalul de sub conducerea Deborei, care l-a bătut pe Sisera şi locul unde el şi-a adunat cu aceea ocazie, trupele lui. (Judecători 4,6.9.10).
Iocneam. O altă cetate nenumită mai înainte situată pe pârâul Chişon, cam la 14 mile (23 km) de promontoriul Carmel şi dominând defileul de-a curmezişul crestei. Acum este cunoscut ca Tell Queimun.
12:23 împăratul Dorului, pe înălţimile Dorului, unul; împăratul Goimului, lângă Ghilgal, unul;
Lângă Ghilgal. Aceasta nu se referă la tabăra din valea Iordanului, ci probabil un loc cunoscut acum ca Jiljulieh din câmpia Saronului, la 14 mile (22,5 km) nord-est de Iope. Se pare că aceasta a fost cartierul general al unor seminţii nomade amestecate, numite aici ,,neamuri” (,,nations” – trd. engl.)
12:24 împăratul din Tirţa, unul. Peste tot treizeci şi unu de împăraţi.
Tirţa. O cetate foarte renumită în istoria iudaică de mai târziu ca fiind capitala lui Ieroboam şi a urmaşilor lui. Din cauza frumuseţi aşezării ei, ea a fost luată de poeţi ca simbol a tot ceea ce este farmec. S-a încercat să fie identificată Tell el-Fâr'ah, ,,movila crestei înălţate”, care este cam la 7 mile (11 km) nord-veste de Nablus. Existenţa atâtor împăraţi într-un teritoriu atât de mic, dovedeşte că împărăţiile lor trebuie să fi fost relativ mici. Mulţi împăraţi din vremurile cele vechi au stăpânit peste un teritoriu nu mai mare decât acela reprezentat de un stat sau o cetate. Aceste cetăţi erau independente unele de altele şi fiecare avea şeful ei local.