1:6 Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpânire poporului acestuia ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da.
Îmbărbătează-te. A nu avea curaj înseamnă a nu avea credinţă, şi ,,fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui” (Evrei 11,6). Una dintre cele mai mari nevoi actuale este curajul – curajul de a-L mărturisi pe Hristos în cuvinte şi fapte în toate ocaziile, curajul de a crede în Biblie şi de a trăi în armonie cu ea, curajul de a exprima şi de a urma convingerile noastre când suntem în minoritate. Satana nu are teamă de învăţături, de influenţă sau de bogăţie, dar el se dă înapoi în faţa curajului neînfricat al unui suflet umilit, care merge înainte în credinţă. Curajul inspirat pe cale divină înarmează sufletul cu putere invincibilă. Dumnezeu îl pregătea pe Iosua pentru o însărcinare care avea să ceară deplină credinţă şi încredere în El.
Dar, deşi este privilegiul nostru de a avea încredere nemărginită în Dumnezeu, totdeauna trebuie să ne temem de noi şi să nu avem încredere în noi înşine. Teama când privim lăuntric trebuie să fie calmată de curaj când privim în sus, spre Dumnezeu. Fără îndoială Iosua era conştient de propria nepotrivire. El nu aspirase la cinstea cea înaltă şi la marea răspundere care-i revenea acum. El nu o căutase. De aceea, când a fost chemat să preia însărcinarea lăsată de Moise, curajul lui se poate să fi slăbit pentru un moment şi el avea nevoie de încurajare atât de la Dumnezeu, cât şi de la oameni. Când oamenii îşi simt propria neputinţă, atunci Dumnezeu îi consideră calificaţi să ia asupra-le răspunderi mari şi uneori chiar copleşitoare. Adesea noi suntem prea încrezători în noi înşine pentru El, pentru a ne putea folosi în mod efectiv, prea plini de propriile planuri şi căi de a face lucruri – ca Avraam (Geneza 12,11-13; 16, 1-3;) şi Moise (Exod 2,12).
Tu vei da. ,,Tu” este accentuat în ebraică. ,,A împărţi” înseamnă ,,a face să ia în stăpânire”. Într-un al doilea sens, aceasta ar include şi împărţirea ţării, probabil un proces cu mult mai dificil decât luarea lui în stăpânire. Aceasta cere o conducere sănătoasă pentru a face lucrul acesta şi mulţumindu-i în acelaşi timp pe toţi. Lipsa vădită a oricărei plângeri serioase arată că Iosua a fost călăuzit de înţelepciunea de la Dumnezeu, când s-a ocupat de această sarcină delicată. Ne lăsăm noi în totalitate călăuziţi de Dumnezeu astfel încât cei care sunt sub conducerea noastră să se simtă mulţumiţi sau conducerea noastră produce nemulţumire şi suspine?