1:1 După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise:
După. Sau ,,şi s-a întâmplat”, ca în Numeri 7,1 etc. ,,Şi”, cuvântul de început în ebraică, înseamnă că istorisirea lui Iosua este o continuare a cărţii Deuteronom. Această expresie sugerează că Iosua este autorul ultimului capitol din Deuteronom; aici el reia istoria şi continuă cu raportul propriilor experienţe. Timpul la care se referă aici trebuie să fi fost după cele 30 de zile de plâns amintite în Deuteronom 34,8.
Robul. Adesea, cuvântul tradus astfel înseamnă o persoană întru totul supusă stăpânului său. Aici, el arată pe cineva în totalitate supus lui Dumnezeu şi ascultător de poruncile Lui. De obicei, aşa vorbea Pavel despre sine însuşi (Romani 1,1 etc.). Un ,,slujitor al Domnului” este în robia lui Hristos, care l-a răscumpărat din robia păcatului. Aşa a fost şi cu Moise. Iosua, care slujise ca prim-ministru pentru Moise, era confirmat acum ca lider al lui Israel. Credincioşia lui modestă, nepretenţioasă şi statornică era dovada că este potrivit să-l urmeze lui Moise. Iosua se născuse cu câţiva ani înainte de fuga lui Moise din Egipt şi exilul din pustia Medianului. Atunci se credea că Moise avea să ajungă vreodată eliberatorul naţiunii. Dar Providenţa prevede şi pregăteşte cu mult timp înainte pentru răspunde nevoilor poporului Său. Dumnezeu păstrează în rezervă unelte şi puteri de care nu ne dăm seama până nu vine vremea. De exemplu, cum avea un profesor universitar necunoscut să clatine Europa întreagă şi să-l facă pe papă să tremure pe tronul său. Nimic nu părea mai imposibil, totuşi Frederic, prinţ de Saxonia, a fost pus de Dumnezeu pe tronul lui, gata să ajute când avea să vină timpul. Şi cu mult mai înainte ca Luther să se fi născut, Providenţa a făcut să apară tiparul, care avea să devină artileria cea mai nimicitoare folosită de Luther. Planurile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, şi vine ceasul pentru împlinirea oricăruia dintre scopurile Lui, şi, o dată cu el, şi omul pentru acel ceas.
Niciodată planurile lui Dumnezeu nu depind de un singur om. Când moare un Moise, Dumnezeu are pregătit un Iosua. Moise a fost cel mai calificat să stea în faţa lui Faraon, iar Iosua să stea în faţa canaaniţilor. Alegerea unui om de către Dumnezeu este făcută în funcţie de patru factori:
1. 1. Temperamentul şi aptitudinile lui. Iosua avea o însuşire naturală pentru problemele militare. El era îndrăzneţ şi hotărât (Numeri 14,6-9) şi avea o puternică influenţă personală (Iosua 24,31).
2. Educaţia lui anterioară. Iosua slujise deja 40 de ani ca lider cu răspundere. (Exod 17,9.10, Numeri 13,2.3.8). Educaţia şi experienţa sunt esenţiale.
3. Reputaţia lui. El şi Caleb au stat singuri pentru o cauză nepopulară.
2. 4. Sarcina pe care o are de îndeplinit. Pentru a-i deposeda pe canaaniţi era nevoie de un ostaş. Omul şi nevoia trebuie să corespundă.
Slujitorul lui Moise. În ebraică, ca şi în engleză, termenul de ,,slujitor" nu este folosit exclusiv despre serviciul religios. El arată un însoţitor voluntar, cineva care se află la dispoziţia altuia, în contrast cu un ,,serv” Care pentru un motiv sau altul se află sub obligaţie.