4:5 Şi Iona a ieşit din cetate, şi s-a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi-a făcut un umbrar, şi a stat sub el, până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea.
Până va vedea. Unii au sugerat că Iona a interpretat întrebarea: ,,Bine faci tu că te mânii?”
(v. 4), ca implicând că în graba lui judecase greşit intenţia divină, şi că prin urmare încă mai exista o posibilitate ca Ninive să fie distrusă; alţii, că Iona poate să fi crezut că pocăinţa oamenilor din Ninive nu a fost sinceră şi că până la urmă Dumnezeu tot avea să-i pedepsească. Mai degrabă este posibil ca reacţia lui să fi reflectat atitudinea şi insistenţa lui încăpăţânată ca Dumnezeu să împlinească ceea ce El ameninţase.