4:1 Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona, şi s-a mâniat.
N-a plăcut deloc. Cea dintâi propoziţie sună literal: ,,A fost rău pentru Iona, un mare rău”. Capitolul 4 înfăţişează un contrast izbitor între nerăbdarea inimii omeneşti şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. Lui Iona lucrul acesta nu numai că nu i-a plăcut de loc, ci i-a produs o indignare extremă faptul că ,,Dumnezeu S-a căit de răul pe care îl hotărâse” (cap. 3,10). În loc să se bucure că harul lui Dumnezeu îi iertase pe ninivitenii pocăiţi, el i-a îngăduit mândriei sale egoiste şi păcătoase să-l umple de nemulţumire. Deoarece ceea ce prezisese el nu s-a întâmplat, avea impresia că urma să fie privit ca un profet mincinos. Reputaţia era pentru el de o mai mare valoare decât toate sufletele din capitala asiriană. Poate că a mai considerat şi că cunoaşterea viitorului de către Domnul urma să fie discreditată printre păgâni datorită profeţiei neîmplinite.
S-a mâniat. Mila lui Dumnezeu faţă de niniviteni (cap. 3,10) l-a înfuriat pe Iona. Deşi aceeaşi milă divină îi cruţase propria viaţă atunci când el a fost neascultător, a fost plin de invidie când Dumnezeu a arătat-o şi faţă de alţii.