2:1 Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui,
Iona s-a rugat. Rugăciunea descrie experienţa lui Iona pe când se afla în pântecele peştelui. Ea recunoaşte izbăvirea ca pe un fapt împlinit. Pasajele care vorbesc despre rugăciunea ascultată şi despre izbăvire sunt probabil expresii ale puternicei credinţe în izbăvire a lui Iona şi ale asigurării divine care poate i se va fi dat că viaţa lui avea să fie cruţată.
În rugăciunea lui Iona există aluzii la anumiţi Psalmi. Cei mai mulţi învăţaţi moderni atribuie acestor psalmi o dată postexilică; ca urmare, ei au atribuit o dată postexilică şi cărţii lui Iona. Totuşi, aceia care susţin că autorii acestor psalmi au fost preexilici (vezi introducerea la psalmii în cauză; de asemenea Vol. III, p. 617), nu au nici o dificultate în ce priveşte datarea cărţii lui Iona în timpul sau înainte de timpul lui Ieroboam II (vezi p. 995), când, potrivit cu 2Regi 14,25, a trăit Iona. Aluziile arată că Iona, ca un israelit evlavios, era familiar cu limbajul psalmilor.
Ori de câte ori sunt în nevoie copiii lui Dumnezeu au privilegiul scump de a apela la El pentru ajutor. Indiferent cât de nepotrivit ar fi locul, urechea îndurătoare a lui Dumnezeu este deschisă la strigătul lor. Oricât de pustiu şi întunecat ar fi locul, el poate fi transformat într-un templu veritabil prin rugăciunea copilului lui Dumnezeu.