1:4 Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic, şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme.
Un vânt năpraznic. Domnul nu l-a părăsit pe Iona măcar că profetul încerca să fugă de El. Printr-o serie de ,,necazuri şi ciudate providenţe”, El a căutat să producă o schimbare în atitudinea şi purtarea lui Iona (vezi PK 266, 267).
Observaţi mijloacele simple şi naturale cu ajutorul cărora Dumnezeu Şi-a adus la îndeplinire voia – vântul (cap. 1,4), un peşte mare (cap. 1,17), durere (cap. 2,10), un curcubete (cap. 4,6), un vierme (cap. 4,7), vântul şi soarele (cap. 4,8).
Să se sfărâme. Propoziţia poate fi tradusă ,,şi corabia credea că se va sfărâma.” Dacă se adoptă traducerea aceasta avem aici de-a face cu un exemplu de personificare.