1:3 Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a pogorât la Iafo, şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei, şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Faţa Domnului.
S-a sculat. Iona s-a sculat, dar nu ca să asculte de Dumnezeu, ci tocmai pentru a nu-L asculta. Ca şi tânărul bogat, el nu voia să-şi supună propria voinţă voinţei lui Dumnezeu (Matei 19,21.22). Ca şi ,,mulţi” din ,,ucenicii” Domnului, a socotit porunca lui Dumnezeu ,,prea de tot” de suportat şi, ca şi ei, a considerat că cel puţin în cazul acesta el nu va umbla ,,cu El” (Ioan 6,60.66). Profetul nu a înţeles că atunci când Dumnezeu aşează o povară asupra oamenilor ca să fie purtată după plăcerea Lui, El îi şi întăreşte ca să o poarte. Fiecare poruncă a lui Dumnezeu este însoţită şi de puterea de a o împlini. Profetul a făcut greşeala de a nu pune ,,mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui” (Matei 6,33). Din cauză că nu i-a plăcut misiunea pe care era însărcinat să o împlinească era gata să se despartă de lucrarea lui Dumnezeu, punându-se astfel într-o poziţie în care, dacă nu ar fi fost intervenţia harului divin, ar fi putut să-şi piardă sufletul.
Tars. În general se consideră că Tars era clasicul Tartessus de pe coasta de sud a Spaniei. El era proverbial pentru bogăţia lui şi făcea un comerţ extins de export cu cetatea feniciană Tir şi cu alte ţări cu argint, fier, cositor şi plumb (vezi Ezechiel 27,12). În acel loc îndepărtat şi activ Iona nădăjduia să scape de datoria lui şi să înăbuşe glasul conştiinţei.
De la Faţa. Literal ,,de dinaintea feţei Domnului.” Cât de imposibilă este o astfel de încercare (vezi Psalmi 139,7-12)!
La Iafo. Acelaşi cu Iafo din zilele noastre, pe ţărmul mării cam la 54,5 km. nord-vest de Ierusalim şi una din cele mai vechi cetăţi ale lumii. A fost unicul port de vreo oarecare importanţă aparţinând iudeilor. Prin Iafo a fost adus la Ierusalim lemnul pentru Templul lui Solomon (vezi 2Cronici 2,16), precum şi acela pentru refacerea lui (vezi Ezra 3,7).