1:2 Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!
Răutatea ei. Naum numea Ninive, ,,cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie şi care nu încetează să se dedea la răpire.” (Naum 3,1; comp. v. 19). Totuşi, cetatea nu era într-o situaţie fără speranţă. Ea ,,nu era cu totul dedată la rău” (PK 215).
S-a suit. Această expresie sau una asemănătoare este folosită cu privire la păcatele lumii antediluviene (Geneza 6,5.11) şi cu privire la locuitorii Sodomei şi Gomorei (Geneza 18,20.21). În ambele cazuri, timpul de probă era pe punctul de a se încheia. Poate acesta era acum şi cazul Ninivei (vezi comentariul la Daniel 4,17).
Până la Mine. Compară Geneza 18,20.21. Dumnezeu păstrează un raport pentru fiecare naţiune. Fiecare are timpul ei de probă. El caută să câştige supunerea tuturor oamenilor şi să obţină conlucrarea popoarelor la îndeplinirea planului cerului.