1:17 Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.
A trimis. Sau ,,Pregătise”. Ebr. manah, ,,a rândui”. Cuvântul este tradus astfel în Daniel 1,5.10
Un peşte mare. Raportul nu spune dacă peştele a fost creat pentru ocazia aceea sau dacă Domnul a folosit o specie existentă capabilă de a înghiţi un om. Speculaţia în privinţa aceasta este lipsită de sens. Specia peştelui nu este identificată. Ebraica foloseşte termenul generic pentru ,,peşte”. În referirea din Noul Testament la această experienţă în Matei 12,40, peştele este desemnat prin gr. ketos, ,,monstru marin”, deşi KJV îl traduce prin ,,balenă”. LXX zice ketos la Iona 1,17.
Trei zile şi trei nopţi. Lungimea timpului cuprinsă în această expresie a dat naştere la multe discuţii, întrucât Domnul Isus a declarat: ,,Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Matei 12,40). Se poate demonstra cu uşurinţă că potrivit uzanţei ebraice, expresia nu înseamnă în mod necesar trei zile depline de 24 de ore fiecare, totalizând 72 de ore. Pentru o discuţie a problemei, vezi comentariul la Matei 12,40.
În ebraică şi LXX, v. 17 constituie primul verset al cap. 2. NOTĂ ADIŢIONALĂ LA CAPITOLUL 1
Una din cele mai vechi cetăţi asiriene a fost Ninive, asirianul Ninua. Conform raportului biblic, ea a fost fondată de către Nimrod (vezi comentariul la Geneza 10,11). Dovezile arheologice atestă şi ele marea ei vechime. De mai multe ori în istoria ei, cetatea a servit drept capitală a Imperiului Asirian. Ea a atins apogeul importanţei sale în timpul perioadei imperiale dintre secolele al IX-lea şi al VII-lea î.Hr., îndeosebi în cursul domniei regelui Sanherib, care a făcut-o cea mai deosebită cetate a vremii sale. Din descrierea pe care acesta o face cu privire la aşezarea ei generală şi cu privire la palatele ei se poate obţine un tablou clar al anticei metropole. Începând cu 612 î.Hr., când babilonienii şi mezii au distrus Ninive cu desăvârşire, cetatea zace în ruine. Chiar şi locul aşezării ei a fost uitat până când a fost redescoperit pe la mijlocul secolului al XIX-lea (vezi Vol. I, p. 109).
Ninive se afla pe malul răsăritean al râului Tigru, faţă în faţă cu Mosulul de astăzi. În vechime râul curgea pe lângă zidul apusean al cetăţii, constituind în felul acesta o protecţie în plus dinspre partea aceea. De atunci şi-a schimbat cursul, iar acum curge cam la trei sferturi de milă spre apus de vechea lui matcă.
Două movile de ruine din interiorul suprafeţei Ninivei cuprind principalele palate şi temple ale cetăţii antice. Una dintre ele este Nebi Yunus, sub care este îngropat palatul lui Esarhadon. Cealaltă movilă, Kuyunjik, conţine ruinele palatelor lui Sanherib şi Asurbanipal. Nebi Yunus aproape că nu a fost atinsă de arheologi. Pe locul acesta se află un sat precum şi mormântul musulman tradiţional al profetului Iona, lucru care îl pune pe arheolog în imposibilitatea de a deranja movila aceasta. Kuyunjic pe de altă parte, a văzut mai multe expediţii. Lucrul pe movila aceasta a fost început în 1890 de către Botta. Părţi din palatele lui Sanherib şi Asurbanipal au fost scoase la iveală de atunci. În palatul lui Asurbanipal Layard şi Rassam au găsit o bibliotecă imperială de vreo 20.000 de tăbliţe de lut, care constituie acum una dintre comorile principale ale Muzeului Britanic. Aceste texte au oferit informaţii numeroase cu privire la istoria, cultura şi religia vechilor popoare ale Mesopotamiei.
Mărimea vechii Ninive poate fi stabilită destul de precis, din cauză că zidurile cetăţii sunt clar vizibile chiar în starea lor ruinată. În formă de ridicături prelungite, întrerupte de goluri unde fuseseră aşezate porţile, zidurile acestea pot fi văzute de la o mare depărtare. Lungimea lor totală măsoară cam 12 km., iar suprafaţa de 663,7 hectare încercuită creează pe hartă înfăţişarea unui triunghi neregulat şi alungit (vezi p. 1002).
O prismă octogonală de lut de la Sanherib, care a mărit cetatea după timpul lui Iona, descrie activitatea de construcţie a acestui împărat şi numeşte 15 porţi ale cetăţii, 7 aflându-se în zidurile de la sud şi de la est, 3 în zidul nordic şi 5 în zidul vestic. În cursul săpăturilor sale, Henry Layard a găsit una din porţile de la nord într-o stare de conservare relativ bună. Poarta era flancată de tauri colosali, pe care el i-a lăsat în poziţia lor originală. Vizitatorii încă îi mai pot vedea acolo. Două movile în zid, acoperind turnuri de pază, ating o înălţime de 18,3 m. Zidul răsăritean, uşor curbat, era lung de aproape 5,1 km., cel apusean de 4,3 km., cel nordic de 1,9 km., iar cel sudic de 0,8 km. Zidul, potrivit cu descrierea lui Senacherib, avea o grosime de circa 12,2 m. şi o înălţime de circa 18,3 m. Dinspre răsărit, Ninive era apărată nu doar de zidurile sale, ci în plus de diferite diguri de
-4 -
pământ mergând în paralel, ale căror rămăşiţe sunt încă vizibile.
Unii au apreciat că populaţia care trăia între zidurile cetăţii se ridica la 160.000 de persoane. Câţi locuiau în afara cetăţii nu se ştie. Mulţi comentatori au interpretat referirea din Iona 4,11 la cele 120.000 de persoane care nu puteau să deosebească dreapta de stânga ca aplicându-se numai la copiii mici. Astfel, ei au estimat populaţia totală a Ninivei de al 600.000 la 2.000.000 de persoane. Întrucât o populaţie atât de numeroasă n-ar fi putut trăi în interiorul cetăţii, ei au inclus în Ninivele lui Iona ,,cetatea lui Sargon”, acum Khorsabad, la 19,2 km. nord-est de Ninive, şi Calah, numit acum Nimr?d, la sud de Ninive, la confluenţa râurilor Zab cel Mare şi Tigru. Totuşi, aceste cetăţi, deşi aparţineau Asiriei constituiau unităţi aparte, având propriile ziduri de protecţie şi propria administraţie, în plus nefiind niciodată incluse în Ninive în vechile rapoarte istorice.
În consecinţă, unii comentatori moderni, care consideră că cei ,,o sută două zeci de mii de oameni” din cap. 4,11 se referă doar la copii şi că scriitorul se referă doar la cetatea Ninive propriu-zisă, privesc cartea ca fiind o ficţiune. În lumina mărimii reale a cetăţii poate că este cel mai bine să se interpreteze cap. 4,11 ca referindu-se la oameni incapabili să deosebească binele de rău (vezi comentariile de acolo). Dacă 120.000 a fost intenţionat ca o aproximaţie a populaţiei totale a cetăţii propriu-zise, aceasta ar fi o cifră rezonabilă, dacă facem o comparaţie cu Mosulul modern, doar cu puţin mai mare până la expansiunea lui care a început începând cu Primul Război Mondial.
Afirmaţia făcută în cap. 3,3 că ,,Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile”, probabil înseamnă că un om avea nevoie de trei zile ca să acopere întreg teritoriul ei umblând în sus şi în jos pe uliţele ei, dacă dorea să ajungă la toţi oamenii care trăiau în interiorul zidurilor sale.
De asemenea, textul care spune că ,,Iona a început să pătrundă în cetate cale de o zi, strigând”, din cap. 3,4, nu poate să însemne că el a mers o zi întreagă până ce a ajuns la un loc din cetate unde şi-a început lucrarea de avertizare. Textul acesta poate fi înţeles ca referindu-se la începutul lucrării lui Iona şi la proclamarea soliei sale în cursul primei zile, al cărei rezultat a fost că ,,oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu.” (cap. 3,5).
Mai departe ar trebui să ţinem cont de faptul că pentru un israelit palestinian, Ninive era o cetate care nu se putea compara ca mărime cu nici un alt oraş al Asiei de Apus pe care l-ar fi cunoscut. Samaria, capitala regatului lui Israel, cuprindea numai 7,7 hectare, iar nici un alt oraş al Palestinei nu era mai mare, cu excepţia Ierusalimului (vezi Nota Adiţională la Neemia 3). Pentru oamenii care veneau din ţinutul acela, Ninive care cuprindea aproape 40,5 hectare, era ,,o cetate foarte mare.” COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1, 2 MH 473
1–3PK 266
4–8PK 267
9–17PK 268
Ninive şi împrejurimile