9:6 După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta,
A scuipat pe pământ. Cei din vechime credeau că saliva conţinea proprietăţi vindecătoare (vezi de pildă, Talmud Baba Bathra 126b, ed. Soncino, p. 526). Totuşi, o presupusă putere de vindecare din salivă nu era motivul pentru care Isus a făcut uz de acest mijloc, afară numai pentru a întări credinţa omului. Folosirea salivei este menţionată în alte două minuni (vezi la Marcu 7,33; cf. cap. 8,23).
Pregătirea tinei era cuprinsă, fără îndoială, în opreliştile legilor rabinice cu privire la Sabat (vezi cap. 9,14; vezi la cap. 5,10.16; 7,22-24). Frământatul aluatului era îndeosebi interzis (vezi Mishnah, Shabbath 7. 2, ed. Soncino a Talmudului, p. 349). De pildă, oamenilor le era îngăduit să toarne apă pe tărâţe la pregătirea hranei pentru animale, dar nu era îngăduit de a o ,,mesteca” (Mishnah, Shabbath 24. 3, ed. Soncino a Talmudului, p. 794). Vezi la cap. 5,16; 9,16.
A uns ochii. Aici la fel (vezi mai sus la ,,A scuipat pe pământ”) Isus a călcat tradiţia rabinică, care îngăduia numai o astfel de ungere care era făcută în mod normal în alte zile. Orice ungere neobişnuită era interzisă. De pildă, cei din vechime foloseau oţet pentru alinarea durerilor de dinţi. Un om cu o durere de dinţi nu putea să sugă oţet printre ei în ziua de Sabat, dar putea să ia oţet în felul obişnuit la masă şi să obţină alinare în felul acesta (Mishnah, Shabbath 14. 4, ed. Soncino a Talmudului, p. 539).