9:39 Apoi Isus a zis: Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd, să vadă, şi cei ce văd, să ajungă orbi.
Judecata. Gr. krima, nu actul judecării, care este krisis, ci rezultatul judecării, în cazul acesta
o cernere sau o separare. Versetul acesta, deci, nu este o contrazicere a cap. 3,17 (cf. cap. 8,15). Scopul ultim al primei veniri nu a fost de a judeca lumea, ci de a mântui lumea (cf. Luca 19,10). Totuşi, venirea lui Hristos a adus lumină în întunericul inimii oamenilor şi, după cum oamenii primeau sau respingeau lumina aceea, rosteau judecata asupra lor înşişi. Lumina însăşi nu judecă pe nimeni, dar prin ea, aceia asupra cărora strălucea erau judecaţi. Acest efect al lucrării lui Hristos fusese prezis de Simeon (Luca 2,34.35).
Cei ce nu văd. Lucrul acesta era adevărat într-un sens dublu. Hristos a tămăduit pe orbii fizici (Matei 11,5); El a vindecat şi pe orbii spirituali. Ambele aspecte ale misiunii Lui erau demonstrate în minunea aceasta.
Să ajungă orbi. [,,Să fie făcuţi orbi”, KJV]. Comparaţi Isaia 6,9.10; Marcu 4,11.12. Când oamenii iubesc întunericul mai mult decât lumina (Ioan 3,19) îşi pierd în cele din urmă simţul percepţiei spirituale. Vezi Matei 6,23; 1 Ioan 2,11.