9:14 Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină, şi-i deschisese ochii.
O zi de Sabat. [,,Ziua de Sabat”, KJV]. Întrucât cazul omului orb nu era un caz de urgenţă, adică viaţa nu era în primejdie, vindecarea pe care Isus o săvârşise era o călcare a legii tradiţionale iudaice (vezi la cap. 7,22-24). De asemenea, legile acestea interziceau amestecarea tinei şi ungerea ochilor (vezi la cap. 9,6).
Iudeii, pretinşi apărători ai Legii, înţelegeau cu totul greşit intenţia şi scopul Sabatului (vezi la Marcu 2,27.28), Ei nu-şi dădeau seama că ziua era sfinţită pentru binele fizic, mintal şi spiritual al omului. Sfinţirea lui nu a avut niciodată intenţia să împiedice faptele de necesitate şi de îndurare, corespunzătoare energiei creatoare pe care o comemorează (vezi la Geneza 2,1-3). Vindecarea bolnavului nu era o călcare a Legii divine a Sabatului. Prin găsirea de vină la Domnul pentru o astfel de călcare, iudeii arătau necunoaşterea din partea lor a Legii care se presupunea că o ţin.
În total sunt relatate şapte minuni ca fiind făcute în ziua de Sabat (vezi Nr. 3, 5, 6, 9, 27, 28, 29 la p. 205-207).