8:12 Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
Eu sunt. [Lumina lumii, Ioan 8,12-30]. Vezi la cap. 1,4-9; 6,20.
Lumina lumii. După cum afirmaţia lui Isus cu privire la apa vie (cap. 7,37.38) avea legătură cu ceremonia libaţiei cu apă de la Sărbătoarea Corturilor, tot aşa afirmaţia Lui prin care Se declara că este Lumina lumii era fără îndoială legată de ceremonia luminilor. Ceremonia aceasta este descrisă în Mishnah după cum urmează: ,,La sfârşitul celei dintâi zile a Sărbătorii Corturilor ei coborau în Curtea Femeilor unde făcuseră o mare întocmire [o galerie specială a femeilor]. Acolo erau trei sfeşnice de aur cu patru rezervoare de aur în vârful fiecăruia şi patru scări [potrivit cu Talmudul sfeşnicele erau înalte de cincizeci de coţi] la fiecare şi patru tineri din neam de preoţi în a căror mână erau ţinute vase conţinând o sută şi douăzeci de logi pe care le turnau în rezervoare.
,,Din pantalonii uzaţi şi cingătoare uzate de-ale preoţilor ei făceau feştile şi cu ele aprindeau candelele; şi nu era nici o curte în Ierusalim care să nu fi fost luminată de lumina locului de unde se scotea apa.
,,Oamenii evlavioşi şi cu fapte bune obişnuiau să danseze înaintea lor cu torţe aprinse în mâini şi să cânte cântece de laude. Şi leviţi nenumăraţi cu harpe, lire, ţimbale şi trâmbiţe şi alte instrumente muzicale se aflau pe cele cincisprezece trepte care coborau de la Curtea Izraeliţilor la Curtea Femeilor, corespunzând celor cincisprezece Cântări ale Treptelor din Psalmi [Psalmii 120134]. Pe acestea stăteau Leviţii cu instrumentele lor muzicale şi îşi cântau cântările” (Sukkah 5, 2-4, ed. Soncino a Talmudului, p. 242, 243; cf. DA 463).
Pentru însemnătatea lui Isus ca ,,adevărata lumină” vezi la cap. 1,4; cf. DA 464, 465.
În întuneric. În unul din comentariile lor asupra cărţii Exodului, iudeii prezintă cuvintele Torei (Legea) ca luminând pe acela care se ocupă de studiul lor. Cu privire la cel care nu se ocupă de studierea lor sau nu le cunoaşte, comentariul zice: ,,El se poticneşte de o piatră; apoi dă de un şanţ, cade în el şi se izbeşte cu faţa de pământ – şi toate acestea pentru că nu are o candelă în mână. La fel este cu omul obişnuit, care nu are Tora în el însuşi; se împiedică de păcat, se poticneşte şi moare” (Midrash Rabbah, la Exod. 20,20, ed. Soncino, p. 349).
Iudeii aveau pe Cineva care stătea în mijlocul lor, care era mai mare decât Tora, deoarece El Însuşi le dăduse Tora. El era izvorul luminii din Tora (vezi PP 366). Dar rabinii întunecaseră atât de mult lumina aceea cu tradiţiile lor, încât acela care încerca să umble în lumina Torei aşa cum era interpretată de rabini, umbla de fapt în întuneric.
Lumina vieţii. Expresia aceasta poate fi interpretată ca lumina care este viaţă, sau care dă viaţă, sau care îşi are obârşia în viaţă. Nu numai că Isus este lumina; El este şi viaţa (cap. 11,25; 14,6; vezi la cap. 1,4). Cel care Îl primeşte, primeşte viaţa: ,,Cine are pe Fiul, are viaţa” (1 Ioan 5,12). În Isus este ,,viaţă, originară, neîmprumutată, nederivată” (DA 530). El a venit pe acest pământ pentru ca oamenii ,,să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10,10). ,,Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său” (1 Ioan 5,11).