6:9 Este aici un băieţel, care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?
Băieţel. Gr. paidarion, literal ,,un copilaş”. Totuşi, cuvântul nu este restrâns la înţelesul acesta şi denotă poate un băiat crescut de-a binelea, aşa cum este folosit în LXX-a cu privire la Iosif (Geneza 37,30) când era cel puţin de 17 ani (vezi Geneza 37,2) şi în Apocrifa lui Tobia, care era destul de mare ca să se căsătorească (Tobia 6,2). Andrei, fiind din Betsaida învecinată, se poate să-l fi cunoscut personal pe acest băiat, lucru care ar explica libertatea lui de a sugera proprietatea personală a tânărului ca o sursă posibilă de hrană.
Pâini de orz. Vezi la Marcu 6,38. Orzul era considerat o categorie inferioară de hrană. Filo declară că el este potrivit ,,pentru animale necugetătoare şi pentru oameni în împrejurări nefericite” (De Specialibus Legibus iii. 57; ed. Loeb, vol.7 , p. 511). La fel, un vechi comentariu iudeu afirmă că ,,lintea este hrană pentru oameni şi orzul nutreţ pentru vite” (Midrash Rabbah, la Rut 2,9, ed. Soncino, p. 58). Astfel Isus dădea o lecţie de simplitate (vezi la Marcu 6,42).
Peşti. [,,Peştişori”, KJV]. Gr. opsaria, diminutivul de la opson, ,,hrană pregătită, gustare”. Întrucât peştişorii uscaţi sau săraţi erau folosiţi îndeosebi ca aperitiv, opsarion se referea îndeosebi la ei. Este clar din pasajele paralele din Evangheliile sinoptice că aceasta este înţelesul aici, unde în loc de termenul acesta apare cuvântul obişnuit pentru ,,peşte”, ichthus. Pâinea constituia partea principală a mâncării şi peştele era condiment. Uzanţa această este ilustrată de un papirus egiptean de pe la sfârşitul secolului I. d.Hr., care, la comandarea proviziilor pentru o petrecere, cere: ,,Pentru sărbătoarea zilei de naştere a lui Gemella trimiteţi ceva delicatese [opsaria]... şi un artaba [o măsură mare] de pâine de grâu” (Papirus Fayyum 11931, citat în J.H. Moulton şi George Milligan, The Vocabulary of The Greek Testament, p. 470). Vezi la cap. 21,9.
Ce sunt acestea? Andrei pare să fi pus întrebarea aproape într-un spirit de luare în râs la gândul că Isus măcar să presupună că este posibil ca o cantitate atât de mică de hrană ar fi putut să hrănească o mulţime atât de mare. Cinci pâini cu câţiva peştişori ca aperitiv dramatiza şi mai izbitor situaţia aparent imposibilă. Totuşi, Isus a luat ilustraţia de zădărnicie a lui Andrei şi a făcut din ea mijlocul de a demonstra puterea lui Dumnezeu de a face ceea ce altminteri este cu neputinţă.