6:69 Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.
Noi... am ajuns la cunoştinţa. [,,Suntem siguri”, KJV]. Verbul din textul grec poate fi tradus: ,,noi am descoperit”, lăsând să se înţeleagă că ei deja ajunseseră să cunoască adevărul de aici şi încă îl credeau a fi adevărat, în ciuda multora care acum Îl respingeau pe Isus. Petru, vorbind din partea celor doisprezece, declara nu numai că ei aveau credinţă că Isus era Mesia, dar şi că, datorită minunilor pe care le văzuseră şi cuvintelor pe care le auziseră, acum puteau să spună că ştiau că El era Fiul lui Dumnezeu. Iudeii care nu puteau înţelege văzuseră aceleaşi minuni şi auziseră aceleaşi cuvinte, dar le lipsea credinţa şi drept urmare se îndepărtaseră cu necredinţă. Ucenicii, acceptând cuvintele şi lucrările lui Isus prin credinţă, ajunseseră la concluzia opusă erau şi acum convinşi că Isus era Mesia. În cele ale duhului, credinţa duce la cunoştinţă.
Hristosul. [,,Acel Hristos”, KJV]. Dovezile textuale arată că în vremurile de demult era o considerabilă diferenţă între manuscrise în ce priveşte exprimarea ultimei părţi a versetului acestuia. Astfel textul lui Tertulian zice simplu: ,,Hristosul”, în timp ce altele zic ,,Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu”. Totuşi, dovezile par să favorizeze (cf. p. 146) exprimarea ,,Sfântul lui Dumnezeu”.
Titlul acesta ,,Sfântul”, apare de repetate ori în literatura iudaică produsă în perioada intertestamentală ca un titlu pentru Dumnezeu (vezi Eclesiasticus 4,14; 23,9; 43,10; Baruc 4,22.37; 5,5). În sensul acesta era probabil familiar pentru ucenici şi astfel folosirea lui din partea lui Petru pentru Hristos ar părea să constituie o recunoaştere a divinităţii Lui.