6:67 Atunci Isus a zis celor doisprezece: Voi nu vreţi să vă duceţi?
Celor doisprezece. Aceasta este singura ocazie când Ioan se referă la cei doisprezece ucenici numindu-i ,,cei doisprezece” şi el face lucrul acesta fără ca mai înainte să fi relatat alegerea de către Isus a acelui grup. La fel el îl introduce pe Pilat (cap. 18,29) şi pe Maria Magdalena (cap. 19,25) în naraţiunea sa fără a explica cine erau. Lucrul acesta pare să arate destul de lămurit că Ioan, scriind la câteva decade după ce celelalte Evanghelii intraseră în circulaţie, era conştient de faptul că aceia care citeau relatarea sa sunt deja cunoscători, prin Evangheliile sinoptice şi din alte relatări, ai personajelor principale cuprinse în viaţa lui Isus. O înţelegere a faptului acestuia face să se priceapă mai uşor de ce Evanghelia a patra nu dă cuprinsul sistematic din sinoptice, ci este, mai degrabă, o interpretare teologică a unor evenimente importante din lucrarea lui Hristos.
Voi nu vreţi să vă duceţi? [,,Vreţi şi voi să vă duceţi?”, KJV]. Construcţia acestei întrebări în textul grec lasă să se înţeleagă un răspuns negativ, aşa că forţa propoziţiei este: ,,Voi nu vreţi să vă duceţi, nu-i aşa?” Aşa după cum afirmase mai înainte Ioan, Isus ştia care din urmaşii Lui erau sinceri faţă de El şi care nu (v. 64). În consecinţă, întrebarea pusă de El nu era pentru propria Sa informare, ci pentru a pune la încercare pe cei doisprezece în ce priveşte motivele pentru care Îl urmau.