6:65 Şi a adăugat: Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.
Dacă nu-i este dat. Versetul acesta este urmarea logică la afirmaţia lui Isus: ,,Sunt unii din voi care nu cred” (vezi la v. 64). Pentru Iuda cuvintele acestea ar fi trebuit să aibă o însemnătate specială (vezi la v. 64). În propria lui mândrie şi încredere în sine Iuda încerca să manevreze evenimentele aşa încât Isus să fie proclamat împărat de către iudei (vezi la v. 15). El încerca prin propria sa iscusinţă să aducă la existenţă împărăţia viitoare, aşa cum o concepea el că trebuia să fie. Dar în toate acestea el a dat greş în a recunoaşte că omul nu este autorul planului de mântuire şi nu se poate mântui singur; şi că deşi omul poate să conlucreze cu Dumnezeu pentru a grăbi triumful cauzei Lui în lume, darul mântuirii şi venirea Împărăţiei sunt lucrarea lui Dumnezeu. Vezi la
v. 37, 39.