6:63 Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă.
Care dă viaţă. Literal ,,care face viu”. Isus îi îndemnase pe ascultătorii Săi să se hrănească din mâncarea cerească dătătoare de viaţă; acum El a arătat şi mai lămurit că o astfel de hrană este spirituală, un fapt pe care ascultătorii Săi nu-l înţeleseseră până acum.
Carnea. Aceasta nu este carnea la care se face referire în v. 51-56. Acolo carnea şi sângele sunt folosite împreună când se vorbeşte despre hrana spirituală primită de acela care se împărtăşeşte din viaţa Domnului său. Aici cuvântul ,,carne” este folosit într-un context diferit; este pus în contrast cu ,,duh” şi în felul acesta se referă lămurit la lucrurile materiale ale acestei vieţi şi îndeosebi la hrana materială, care nu poate întreţine viaţa veşnică, spirituală.
Spus. [,,spun”, KJV]. Dovezile textuale atestă (cf. p. 146) exprimarea ,,am spus”. Referirea este astfel direct la cuvintele cuvântării pe care Isus tocmai o ţinuse şi, de fapt, încă o mai ţinea.
Sunt duh. [,,Ele sunt duh”, KJV]. Adevărurile pe care Hristos le rostea se ocupă de lucruri spirituale şi a le primi în inimă prin credinţă însemna a primi viaţă spirituală (vezi la cap. 3,16; cf. cap. 17,3).