6:60 Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?
Ucenicii Lui. Că aceştia nu erau în primul rând cei doisprezece, ci alţii din marile mulţimi care se ţinuseră după Isus, reiese clar din v. 66, 67. Fără încetare de când cu dezamăgirea lor la hrănirea celor cinci mii, când Isus refuzase să-i lase să-L facă împărat, oamenii aceştia se făcuseră din ce în ce mai critici faţă de El. Ei Îl urmaseră la Capernaum cu nădejdea de a continua să primească hrana procurată pe cale miraculoasă, dar când El i-a mustrat pentru aceasta şi le-a spus că de fapt ei ar trebui să caute hrana spirituală şi să se hrănească cu El, critica lor s-a dezvoltat în respingere pe faţă.
S-o sufere. [,,S-o audă”, KJV]. Verbul grec folosit aici, akouo, poate însemna fie ,,a asculta la”, fie ,,a fi ascultător” (cam în acelaşi sens ca şi ebr. shema‘; vezi la Matei 7,24). De asemenea autou poate fi tradus fie ,,o”, referindu-se la afirmaţia pe care tocmai o făcuse Isus, fie ,,îl”, arătând spre Isus Însuşi. Astfel întrebarea nemulţumită a ucenicilor poate să fie înţeleasă fie ca: ,,Cine poate să asculte la ea [sau, la El]?” fie: ,,Cine poate să asculte de ea [sau de El]?” Refuzând să recunoască adevărul spiritual al cuvintelor lui Isus şi insistând numai asupra înţelesului lor literal, ei au protestat arătând deplina imposibilitate de a mânca trupul Lui sau a bea sângele Lui. Pentru mintea lor lipsită de bunăvoinţă cuvintele lui Isus erau cu adevărat ,,prea de tot” [,,grele”].