6:51 Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.
Eu sunt. Vezi la v. 35.
Care s-a pogorât din cer. Aici, în contrast cu versetul anterior, textul grec afirmă doar faptul că Hristos a venit din cer la data întrupării. Pe faptul acesta Îşi întemeia Isus pretenţia că are viaţă veşnică pentru lume.
Mănâncă cineva din pâinea aceasta. Comparaţi v. 53; vezi DA 390, 391.
O voi da. Vorbind despre dăruirea lui Hristos lumii în v. 32, 33 este folosit timpul prezent, scoţând în evidenţă faptul că El este un dar continuu, veşnic. Dar aici, ca în v. 27, este folosit viitorul, care se concentrează la evenimentul specific al crucii, când Hristos Şi-a dat ,,trupul” Său într-un act culminant ,,pentru viaţa lumii”.
Dovezi textuale favorizează (cf. p. 146) o exprimare mai simplă la punctul acesta, dar o exprimare care în nici un sens nu modifică înţelesul propoziţiei: ,,Şi pâinea pe care o voi da este carnea Mea, pentru viaţa lumii”.
Trupul. [,,Carnea” KJV]. Gr. sarx, un cuvânt pe care Ioan l-a folosit deja cu privire la întruparea lui Hristos (vezi la cap. 1,14; cf. folosirii lui în cap. 17,2). În pasajul de faţă ,,trup” [,,carne”] pare că se referă în mod clar la natura omenească a lui Hristos, fără vreun gând la nedesăvârşirea implicată de acest cuvânt în cap. 3,6; 6,63. Deoarece El a luat asupra Sa natura omenească, Fiul lui Dumnezeu a putut să dea ,,trupul” Său, adică, să moară şi în felul acesta să facă natura Sa omenească desăvârşită să fie la îndemâna acelora care se împărtăşesc din El prin credinţă.