6:37 Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:
Tot. Gr. pan, un adjectiv la genul neutru, care poate fi înţeles astfel în sensul cel mai cuprinzător. Isus exprima aici adevărul că toate lucrurile, puterea şi autoritatea Lui, pâinea Lui zilnică, urmaşii Lui, Îi fuseseră date de Tatăl Său. El declara: ,,De la Mine nu pot să fac nimic” (cap. 5,30; vezi la cap. 6,11). Versetul acesta nu trebuie să fie luat ca indicând că Dumnezeu alesese anumite persoane spre mântuire şi că ele în mod neapărat vor veni la Hristos şi vor fi salvate (vezi la v. 40). Mai degrabă este o declaraţie în termenii cei mai cuprinzători ai legăturii lui Isus cu Tatăl,
o legătură de supunere completă, de dependenţă absolută şi de încredere deplină că tot ce Dumnezeu ar fi voit pentru El cu siguranţă se va fi întâmplat.
Pe cel ce vine. A doua parte a acestui verset este o aplicaţie specifică a adevărului general afirmat în partea prima. Numai în iubirea lui Dumnezeu este procurat har prin care păcătosul poate veni la Isus şi prin El, la Tatăl.
Nu-l voi izgoni afară. Un exemplu de figură de vorbire cunoscută ca o litotă menită să dea accent. Astfel Isus vrea să spună că El primeşte din toată inima pe cel care vine la El.