6:34 Doamne, I-au zis ei, dă-ne totdeauna această pâine.
Dă-ne totdeauna. Prin cererea aceasta iudeii au arătat că n-au înţeles implicaţia din v. 33 că Isus Însuşi era pâinea din cer. Ei încă creeau despre El ca fiind numai cineva care dă hrană. În mare măsură aşa cum femeia Samariteancă ceruse apă care să-i stingă pentru totdeauna setea ca să nu mai aibă nevoie să mai vină să scoată apă din nou (cap. 4,15), tot aşa iudeii au cerut acum o provizie continuă de pâine. Moise, aşa cum credeau ei, aprovizionase pe Israel cu pâine cerească timp de 40 de ani; dacă Isus era cu adevărat Mesia, cu siguranţă putea săvârşi o minune şi mai mare şi să-i aprovizioneze pentru totdeauna (vezi la v. 31, 32).