6:27 Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică, şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuşi Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.
Lucraţi nu. Munca pe care o mustră aici Isus nu este cea necesară pentru a câştiga cele necesare traiului. Mustrarea Lui este îndreptată mai degrabă contra acelora care duc o astfel de muncă până acolo încât să neglijeze hrănirea sufletului. Ceea ce mustră Isus aici este obiceiul răspândit de a lucra numai pentru lucrurile vremelnice şi de a le ignora pe cele veşnice.
Mâncarea. Gr. brosis, referindu-se la ceva ce este mâncat, de unde hrană în general.
Viaţa veşnică. Vezi la v. 53, 54.
Însemnat cu pecetea Lui. [,,Sigilat”, KJV]. În vechime sigiliul era folosit în mare măsură cum este folosită azi semnătura; el era un semn al atestării personale sau de proprietate. În cap. 3,33 cuvântul acesta este folosit în primul dintre aceste sensuri, iar în cazul de faţă pare să fie folosit la fel, arătând că Tatăl a certificat că Isus este Fiul Său. Toate minunile lui Isus, săvârşite cu puterea Tatălui, erau astfel de mărturii; totuşi, întrucât sigilarea este legată de Pavel îndeosebi cu primirea Duhului Sfânt, care de obicei însoţea botezul (vezi Efeseni 1,13; 4,30), nu pare nelogic să înţelegem că referirea specifică a lui Isus de aici este la propria Sa primire a Duhului însoţită de aprobarea Tatălui Său la data botezului Său (vezi Matei 3,16.17).