6:20 Dar Isus le-a zis: Eu sunt, nu vă temeţi!
Eu sunt. Gr. ego eimi, ,,Eu sunt”. Cuvintele aceasta se găsesc repetate în LXX-a ca traducere a ebr. ’ani hu’, ,,Eu [sunt] el”, o declaraţie din partea lui Iehova că El este Dumnezeu (vezi Deuteronom 32,39; Isaia 43,10; 46,4). Ioan relatează despre Isus că a făcut uz de această afirmaţie de repetate ori în punctele cruciale din viaţa Lui. Astfel afirmând preexistenţa Sa divină, El declara: ,,Înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt” (Ioan 8,58); când prezicea trădarea Sa, El a spus ucenicilor Săi: ,,Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt” (cap. 13,19); şi când a fost întâmpinat de Iuda şi de ostaşi în grădină, ca răspuns la declaraţia lor că erau în căutarea lui Isus din Nazaret, a afirmat din nou: ,,Eu sunt” (cap. 18,5). Cu privire la această ultimă ocazie Ioan adaugă: ,,Când le-a zis Isus: ‘Eu sunt’, ei s-au dat înapoi şi au căzut jos la pământ” (v. 6). În timp ce în multe contexte cuvintele simple: ,,Eu sunt” nu ar trebui probabil să fie luate ca având o însemnătate specială (ca de pildă cap. 6,35; 8,12), totuşi, când sunt folosite singure de Isus într-un timp de criză pentru declararea identităţii Sale, ele par să aibă o însemnătate similară cu aceea din Vechiul Testament şi astfel să fie o afirmare a divinităţii Sale. Lucrul acesta pare să fie destul de clar în cap. 8,58; 13,19; 18,5. În timp ce în contextul prezent o astfel de interpretare poate nu este indicată atât de clar, totuşi reacţia ucenicilor când declarau: ,,Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 14,33), lasă să se înţeleagă că cuvintele lui Isus ego eimi, “Eu sunt”, implicau şi aici mai mult decât o simplă afirmare a identităţii Sale omeneşti.