6:19 După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat.
Stadii. Gr. stadioi (vezi p. 50). Ucenicii făcuseră cam 5-6 km, care uşor i-ar fi dus la Capernaum, dacă n-ar fi fost abătuţi din drumul lor de vânt.
Zăresc. [,,Văd”, KJV]. Gr. theoreo, ,,a lua notă”, ,,a da atenţie inteligentă”. Folosirea timpului prezent aici, atât în textul grec, cât şi în traducere, dă o deosebită viaţă arătării lui Isus într-un fel atât de neaşteptat.
Pe mare. Gr. epi tes thalasses. Expresia aceasta apare din nou în cap. 21,1, unde se referă la umblarea lui Isus pe ţărm, pe lângă lac. În consecinţă s-a zis că Ioan nu vrea neapărat să relateze o minune aici şi că ucenicii, fiind aproape de uscat, L-au văzut pe Isus umblând de-a lungul ţărmului. Deşi este adevărat că relatarea lui Ioan şi poate şi a lui Marcu, ar putea fi interpretată în felul acesta, istorisirea paralelă din Matei cu umblarea lui Petru pe apă arată clar că Isus a umblat faptic pe apă.
Pentru ucenicii lui Isus minunea aceasta a fost o mărturie cu privire la divinitatea Lui, aşa cum arată reacţia lor (vezi Matei 14,33). Iov vorbeşte despre Dumnezeu ca despre Cel ,,care singur... umblă pe valurile mării” [KJV] (cap. 9,8).
Un comentariu vechi iudaic citează Psalmii 86,8 şi apoi întreabă: ,,De ce zice: ‘Nu este nimeni ca Tine între dumnezei, O, Doamne’?... Pentru că nu este nimeni care să facă fapte ca ale Tale. De pildă, un om poate să-şi taie o cale pe un drum, dar nu poate să-şi facă un drum pe mare, dar Dumnezeu Îşi taie o cărare în mijlocul mării” (Midrash Rabbah, la Exod 16,4, ed. Soncino, p. 306).