5:7 Doamne, I-a răspuns bolnavul, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea.
Nu am pe nimeni. Răspunsul patetic al omului suferind descoperă o istorie de suferinţă fizică, de părăsire de către prieteni şi de repetată redeşteptare a nădejdii, urmată de fiecare dată de o amară dezamăgire. La acest punct din naraţiune nădejdea lui încă era concentrată la scăldătoarea presupus miraculoasă. Pare că nu-i venise încă în minte gândul că Isus l-ar putea vindeca prin alte mijloace.