5:39 Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
Cercetaţi Scripturile. Pasajul acesta poate fi tradus fie ca o simplă afirmaţie: ,,Voi cercetaţi Scripturile”, fie ca o poruncă: ,,Cercetaţi Scripturile”. Contextul pare să arate că aceste cuvinte sunt cel mai bine înţelese ca o declaraţie simplă a lui Hristos făcută iudeilor: ,,Voi cercetaţi Scripturile fiindcă gândiţi că aveţi viaţa veşnică într-însele, dar ele sunt mărturiile privitoare la Mine!” Era o veche părere a iudeilor că o cunoaştere a Legii va asigura prin ea însăşi cuiva viaţa veşnică. Astfel, se spune că Hilel, un rabin al secolului I î.Hr., a declarat: ,,Cine şi-a agonisit cuvinte din Tora, şi-a agonisit viaţa lumii viitoare” (Mişna, Aboth, 2,7, ed. Socino a Talmudului, p. 17). Isus Se foloseşte aici de credinţa aceasta pentru a reaminti iudeilor că Scripturile în care ei credeau că află viaţa veşnică, erau chiar scrierile care mărturiseau despre El (vezi PP 367). Pasajul acesta a fost folosit de asemenea cu efect ca un îndemn la studierea Scripturilor (2T 121). Dacă iudeii ar fi cercetat Scripturile cu ochii credinţei, ar fi fost pregătiţi să-L recunoască pe Mesia când a stat în mijlocul lor.
Un pasaj aproape identic cu acesta apare într-o evanghelie apocrifă descoperită în Egipt pe un papirus scris cel mai târziu pe la anul 150 d.Hr. El zice: ,,Întorcându-Se către mai marii poporului, El a spus cuvântul acesta: ,,Voi cercetaţi Scripturile; [acele Scripturi] în care voi credeţi că aveţi viaţa, ele sunt acelea care mărturisesc despre Mine” (Papirusul Egerton, 2, rândurile 5-10; textul grec în H. Idris Bell şi T. C. Skeat, Fragments of un Unknown Gospel [ Londra, 1935, p. 8.9]). Pasajul acesta pare să fi fost întemeiat pe Evanghelia după Ioan şi în consecinţă este o importantă mărturie cu privire la existenţa acelei Evanghelii în cursul primei jumătăţi a secolului al II–lea. Faptul că acest papirus evanghelic apocrif a fost descoperit în Egipt arată că Evanghelia după Ioan pare să fi circulat acolo – la o distanţă considerabilă de Efes, locul ei probabil de origine – pentru un oarecare timp înainte de a fi fost folosită la alcătuirea unui raport apocrif al lui Hristos. Acesta, împreună cu Papirusul Rylands al lui Ioan, este o dovadă însemnată cu privire la valabilitatea datării tradiţionale a celei de a patra Evanghelii aproape de sfârşitul secolului I d.Hr. (vezi p. 179-181).