5:32 Este un Altul, care mărturiseşte despre mine; şi ştiu că mărturisirea, pe care o face El despre Mine, este adevărată.
Un Altul. Din vechime comentatorii au înţeles versetul acesta în două feluri. Unii au luat cuvintele ,,un altul” ca referindu-se la Ioan Botezătorul, având în vedere contextul imediat (v. 3335), şi fără îndoială ascultătorii de atunci L-au înţeles în felul acesta (vezi la v. 34). Astfel, recunoscând că propria Sa autoritate nu era acceptată (v. 31), Isus a dezvoltat propria Sa argumentaţie printr-un apel la patru mărturii diferite: 1) la mărturia lui Ioan (v. 32-35); 2) la minuni
(v. 36), pe care iudeii nu le puteau trece cu vederea; 2) la mărturia Tatălui (v. 39); şi 4) la Scripturi
(v.39) şi îndeosebi la scrierile lui Moise (v. 45-47), pe care iudeii îl recunoşteau ca fiind autorul lor cel mai de frunte.
În timp ce nu tăgăduiesc împătrita argumentare a lui Isus, mulţi alţi interpreţi au înţeles că versetul de faţă se aplică mai degrabă la Tatăl, în anticipare faţă de v. 37. Ei au atras atenţia la faptul că v. 32 este la timpul prezent, o exprimare corespunzătoare a mărturiei continue a Tatălui cu privire la Fiul Său, în timp ce v. 33-35, care se aplică desluşit la Ioan, sunt la trecut, întrucât lucrarea lui în timpul de faţă se terminase.