5:31 Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
Mărturisesc despre Mine. În ce priveşte mărturia juridică privitoare la anumite faze, cel puţin, a vieţii personale a cuiva, Mişna declară: ,,Nimeni nu poate depune mărturie cu privire la sine” (Mişna Kethaboth 2.9, ed. Socino a Talmudului, p. 151). Afirmaţia lui Isus din versetul de faţă era intenţionată probabil să facă apel la acest tip de gândire printre ascultătorii Săi. La prima vedere cap. 8,14 pare să fie o contrazicere a declaraţiei sale de aici. Totuşi, în fiecare caz, cuvintele lui Isus au fost potrivite ca să se potrivească gândirii ascultătorilor Săi. În cap. 8,14 discuţia nu era cu privire la legătura Lui cu Tatăl, ci mai degrabă la declaraţia Lui: ,,Eu sunt lumina lumii”, pe care Fariseii o respinseseră pentru că El o spunea cu privire la Sine. La obiecţia aceasta Isus a insistat totuşi că cuvintele Sale sunt adevărate. În pasajul de faţă, însă, cadrul este diferit: aici, Isus a căutat să demonstreze dependenţa Lui de Tatăl Său atrăgând atenţia la lucrările pe care El era împuternicit să le săvârşească drept dovadă a pretenţiilor Sale (cap. 5,36.37). Pentru a impune susţinerea Sa, El pare să fi reamintit ascultătorilor Săi de principiul iudaic că mărturia privitoare la propria umblare a cuiva nu era considerată valabilă.