5:24 Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
Adevărat. Vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51.
Cine aude. Versetul acesta este semnificativ în ce priveşte strânsa legătură pe care o demonstrează între auzire şi credinţă. De fapt cele două acte sunt exprimate în textul grecesc prin participii care au un articol comun, lăsând să se înţeleagă că auzirea nu are însemnătate decât dacă cineva şi crede. Vezi la Matei 7,24. Aici Isus accentuează mai departe supunerea Sa faţă de Tatăl, deoarece solia Fiului (,,cuvântul Meu”) este destinată să aducă pe oameni să creadă în Tatăl şi să-şi pună încrederea în El.
Are viaţa veşnică. [,,Are viaţă veşnică”, KJV]. Declaraţia aceasta este mai mult decât o făgăduinţă cu privire la viaţa veşnică viitoare; ea este o asigurare că credinciosul poate începe să se bucure acum şi aici de viaţa care este veşnică în calitate, deoarece este unit spiritual cu Domnul Său, de Cărui viaţă se împărtăşeşte. ,,Duhul lui Dumnezeu primit în inimă, este începutul vieţii veşnice” (DA 388). Vezi Ioan 6,47; 1 Ioan 5,11.12; vezi la Ioan 3,16.
Nu vine la judecată. [,,Nu vine la condamnare”, KJV]. Vezi Ioan 3,18; Romani 8,1.
A trecut. [,,E trecut”, KJV]. Literal, ,,a trecut”. Trecerea de la moarte la viaţă nu este numai o transformare corporală la învierea viitoare, ci şi o experienţă prin care fiecare creştin adevărat a trecut deja şi de ale cărei roade continuă să se bucure. Din punct de vedere spiritual, schimbarea crucială de la moarte la viaţă are loc atunci când un om este născut din nou (vezi Efeseni 2,5; Coloseni 2,13; 3,1; vezi la Ioan 1,13; 3,5).