5:19 Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.
Fiul. Deşi Isus S-a referit adesea la Sine numindu-Se Fiul Omului, un titlu care scotea în evidenţă natura Lui omenească şi probabil lăsa să se înţeleagă mesianitatea Sa (vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10), în contextul prezent titlul absolut de ,,Fiu” înseamnă clar ,,Fiul lui Dumnezeu”. Lucrul acesta este evident atât din faptul că El îl foloseşte în legătură cu Tatăl, cât şi din referirea Lui la Fiul lui Dumnezeu în Ioan 5,25. Este un lucru semnificativ că atunci când iudeii Îl acuzau pe Isus că pretinde divinitatea, El a stăruit să explice şi să amplifice pretenţia aceea şi nu să o minimalizeze în nici un fel. Vezi Notă adiţională la capitolul 1.
De la Sine. Adică, din propria Sa părere, din propria Sa iniţiativă.
Vede pe Tatăl făcând. [,,Vede pe Tatăl că face”, KJV]. Literal, ,,vede pe Tatăl făcând”. Faptele lui Isus erau în completă armonie cu felul în care Tatăl îl tratează pe om. Mai mult decât atât, ele erau expresia supremă din partea lui Dumnezeu a grijii Sale iubitoare pentru om. Faptul că Isus putea să exprime atât de complet caracterul Tatălui era posibil numai pentru că Fiul dădea ascultare deplină voii Tatălui.