5:18 Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.
Tatăl Său. Literal, ,,Propriul Său Tată”. A vorbi despre Dumnezeu ca ,,Tată” nu era ceva cu totul străin de uzanţa iudaică. Ocazional în literatura intertestamentală (vezi p. 84-86) Dumnezeu este numit Părintele iudeilor (vezi Jubilee 1,24.25.28; Tobie 13,4). De câteva ori în rugăciuni El este numit ,,Tatăl meu” (vezi Eclesiasticus 23,1.4; Înţelepciune 14,3). Nu pentru o astfel de expresie Îl acuzau acum iudeii pe Isus de hulă. Fără îndoială, dându-Şi seama că ei nu aveau replică la apărarea Lui pentru vindecarea făcută în ziua de Sabat (vezi la Ioan 5,17), ei au trecut la contestarea pretenţiei Lui de egalitate cu Dumnezeu, pe care o recunoşteau ca implicită în declaraţia Lui: ,,Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu lucrez”. Ioan lămureşte distincţia din mintea iudeilor dintre vorbirea despre Dumnezeu ca Tată al cuiva şi pretenţia implicată a lui Isua că Dumnezeu era propriul Său Tată într-un înţeles special.
Deopotrivă cu Dumnezeu. [,,Egal cu Dumnezeu”, KJV]. Vezi la Filipeni 2,6; vezi la Ioan 1,1. Recunoaşterea aici că legătura Tată –Fiu dintre Dumnezeu şi Hristos este una de egalitate este deosebit de însemnată. A fost uneori prezentat argumentul că Isus era Fiul lui Dumnezeu numai în acelaşi sens cum toţi oamenii sunt fii ai lui Dumnezeu şi anume, în virtutea creaţiunii şi ca Părinte spiritual. S-a arătat că termenul ,,fiu al lui Dumnezeu” era adesea folosit în lumea greco-romană ca titlu pentru împăraţi, că erau semi-zei, dar nu că în mod necesar posedau divinitate deplină. Totuşi, relatarea lui Ioan arată că iudeii înţelegeau clar cuvintele lui Isus ca fiind o declaraţie a egalităţii cu Cel Prea Înalt.