4:6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.
Fântâna lui Iacov. Fântâna aceasta este situată la o depărtare de zece minute de mers pe jos mai jos de satul ‘Askar, pe drumul către Ierusalim. Nici un alt loc legat de viaţa lui Isus nu este identificat cu mai multă certitudine ca fântâna aceasta, care încă oferă apă pentru grădina unei mănăstiri la picioarele muntelui Garizim. Numeroasele izvoare din regiune fac să pară ciudat ca cineva să-şi dea osteneala să sape o fântână. Dar Iacov era străin în ţară şi se poate că el ar fi săpat fântâna pentru a evita cearta cu privire la drepturile asupra apei (cf. Geneza 26,17-22).
Ostenit. Isus şi ucenicii fuseseră probabil pe drum din zorii zilei şi se poate să fi făcut 15 sau 20 de mile. Ioan pomeneşte adesea emoţiile şi limitările fizice ale lui Isus ca om între oameni (vezi cap. 1,14; 11,3.33.38; 12,27; 13,21; 19,28; vezi la cap. 4,7). Isus nu a săvârşit niciodată o minune pentru satisfacerea nevoilor Sale personale sau pentru a alina propriile Sale chinuri pricinuite de
sete sau foame (vezi la Matei 4,3.6).
Lângă fântână. Adică, pe bordura de piatră a fântânii.
Ceasul al şaselea. Nu este sigur ce fel de sistem de calculare a timpului folosea Ioan (cf. cap. 1,39; 4,52; 19,14). Totuşi, în general se crede că ,,ceasul al şaselea” ar fi la amiază (vezi DA 183). Dacă ar fi fost seara, probabil că Isus i-ar fi însoţit pe ucenici la Sihar sau ar fi continuat drumul spre Sihem, la o scurtă distanţă mai departe, pentru a găsi adăpost pentru noapte. De asemenea, dimineaţa şi seara erau timpurile obişnuite pentru a scoate apă şi fără îndoială ar fi fost şi alţii la fântână.