4:16 Du-te, i-a zis Isus, de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici.
Cheamă pe bărbatul tău. După ce trezise pe deplin dorinţa după ,,apa vie” (v. 15), Isus schimbă brusc subiectul convorbirii. Obiectivul Său în v. 16-20 este de a trezi în femeie o convingere în ce priveşte nevoia ei disperată de această apă (vezi la v. 7). El face lucrul acesta concentrând atenţia la secretele vieţii ei. Ea încă nu este gata să primească ,,apa vie” pe care o cere atât de la întâmplare (v. 15). Mai întâi, trebuie să fie îndepărtate apele stătute ale păcatului. Vechea viaţă de păcat trebuie mai întâi să moară înainte ca să înceapă viaţa nouă a neprihănirii; cele două nu pot să existe una lângă alta (cf. Iacov 3,11.12).
Dar femeia parează privirea lui Isus în viaţa ei, tăgăduind că are bărbat. Ea preferă să nu discute cu un străin treburile ei particulare. Isus recunoaşte acurateţea afirmaţiei ei (v. 17), dar dă dovadă că cunoaşte mai multe decât ea fusese dispusă să descopere (v. 18). Astfel o convinge că este proroc (vezi la v. 10) şi că ea este o mare păcătoasă. Ea parează cu îndemânare atacul mai strâns abătând conversaţia de la sine la Isus (v. 19) şi apoi la o discuţie generală asupra religiei (v. 20). Ca fiecare suflet învinuit de greşeală sau de păcat, ea caută să fugă.
Încercările de a abate conversaţia de la un adevăr neplăcut la subiecte religioase controversate sau inconsecvente sunt dovezi că se va cere o schimbare în felul de gândire şi de umblare. Se depun eforturi disperate pentru a evita adevărul sau pentru a găsi motive spre a-l ignora sau a-l respinge. Ce este necesar, totuşi, nu este o clarificare a punctelor aduse în discuţie. Isus nu a irosit timpul nici pentru a discuta situaţia Sa ca ,,proroc” şi nici a problemei unde trebuie să se închine. În schimb, El a îndrumat simplu atenţia femeii 1) la spiritul închinării adevărate şi 2) la Sine ca Hristos. Acestea sunt exact punctele necesare pentru a aduce pe oameni la o hotărâre astăzi (vezi la v. 21).